Despre servilismul modern

Filmul este un rezumat reuşit a realităţii sistemului actual. Scurt si la obiect, cu argumente concrete. TREBUIE văzut!

"Servilismul modern este voluntar, susținut de acei sclavi care se târăsc la suprafața pământului. Ei cumpără mărfurile care îi înrobesc pe zi ce trece, tot mai mult. Sclavii aleargă după slujbe alienatoare care le sunt date cu multă delicatețe, dacă dovedesc că sunt suficient de îmblănziți. Ei aleg stăpânii cărora să li se supună. Pentru ca această tragedie absurdă să se întâmple, a fost necesar ca sclavii să fie deposedați de conștientizarea propriei exploatări și alienări. Aceasta este bizara modernitate a timpurilor noastre. Contrar sclavilor din antichitate, servitorilor din Evul Mediu sau clasei muncitoare din prima revoluție industrială, astăzi vedem oameni care sunt total înrobiți.

"Nimeni nu este mai inrobit decat cel care crede in mod gresit ca este liber." - Johann Wolfgang von Goethe "Cel mai bun sclav este cel care se crede liber". ...


Se poate viziona aici:
http://www.viddler.com/explore/HereAndNow/videos/6/

Seminar de cariera la Fitzuica cu Dr John Schwaiger

Sunt în momentul de a trece de la paşi mici la paşi mari în cariera mea. În acest context mi-a venit un email în care aflam despre un seminar "O carieră de succes" cu Dr John Schwaiger. Şi pentru că sunt o norocoasă, am câştigat o invitaţie la acest seminar.
A fost remarcabil! Lume bună, gazde binevoitoare şi un trainer pe cinste! Ne-am pus cu toţii pe treabă, descoperind UNICITATEA din noi, stimulând şi comutând atenţia către lumea interioară în care rând pe rând se identificau "lucrurile de care sunt mândră", "cuvinte care mă caracterizează", "ce mă oboseşte şi ce mă energizează", "cum iau decizii", "cum învăţ", "prefer deschis sau închis..." etc etc. Sunt întrebări pe care nu prea ne găsim timp să ni le punem, că doar... trăim vremuri postmoderniste. Chestionarul de aptitudini şi personalitate MBTI ne-a ajutat să descoperim într-un mod semnificativ nuanţele personalităţii noastre. Foarte interesant! Regăseşti în tine nuanţele temperamentale, accentele interioare cu care iei decizii, modul în care percep realitatea, felul in care ma raportez la lume. Încă o dată, extram de interesant!!!
Mi-a plăcut enorm tema ETICII. Mi s-au relevat noi sensuri vizavi de SCOPURI, funcţionalitatea cărora ţine de realim, Planificare, Specificitate în paşii obţinerii obiectivului, scopuri relevante pentru cine eşti, urmăribile. Am învăţat despre principiile succesului, instrumentele de a obţine job-ul dorit, tendinţele globale actuale şi contextul dezvoltării (mici secrete bine de ştiut) şi o mulţime de alte informaţii pe care poate le-aş fi putut citi într-o carte, dar au avut un impact mai intens dat de prezenţa unui Trainer carismatic, Dr John, care a trezit în noi viaţa şi încrederea.
Atmosfera antrenantă a făcut loc socializării şi energia grupului nostru a sincronizat dinamica de grup. A fost plăcut că am avut parte de un speech si din partea domnului Elvis Filote, un adevărat lider, care ştie de ce face ceea ce face, cunoscându-şi misiunea şi rolul. Am vorbit despre succes şi am definit mai bine ce este succesul pentru fiecare dintre noi.
Pentru mine succesul este să fii fericit şi să împlineşti potenţialul personal, dat de configuraţia unică a personalităţii, alaturi de intenţia de a aduce binele prin gânduri şi acţiuni şi care să fie remarcat de ceilalţi, într-un fel în care însuşi sistemul să capete note de metamorfoză evolutivă şi armonie.
Cu entuziasm am încheiat cele 2 zile de seminar şi m-am întors la ale mele ştiind mai bine ce am de făcut, cu abilitatea de a-mi face un plan funcţional şi cu un curaj în a lăsa UNICITATEA să aducă frumuseţe în lume!
Mulţumesc echipa Fitzuica!

Invitaţie la Workshop Nr7, "Lumea din noi - propriul film"

Probabil că cel mai important din momentul în care ne naştem (după alte multe vieţi) este să traim cu bucurie propria lume. Din păcate o facem mai puţin decât mergem "cu drag la vot". În acest context, propunem un workshop de dezvoltare personală, cu dorinţa de a trezi la viaţă grăuntele de a spune DA vieţii.

Workshop (folosind metode experienţiale, tehnici creative, cinematerapie şi direcţii de muncă individuală - documentar, filmare confidenţială - acces la material şi teme de viaţă)

Structură: 5 module a câte 4 ore. Frecvenţă săptămânală. Primul modul: luni, 23 noiembrie 2009, 18.30 - 22.00.
Modului I: Dramaterapie - Jocul Vietii - scop/obiectiv, stimuleaza contactul cu realitatea, ajuta la relevarea scenariului de viata etc
Modului II: Instrument BASIC - autocunoastere, explorarea resurselor personale, constientizarea si activarea unor noi resurse actionale
Modulul III: Cinematerapie
Modulul IV: Cristale de apa - test proiectiv; descoperirea unor mecanisme ale alegerilor personale, contactul cu propria realitate interioara
Modulul V: Surpriză.

Locaţia: vizavi de Mall Vitan (detaliile vor fi livrate celor înscrişi)
Traineri: Turmac Ţone Mihaela şi Munteanu Liliana
Beneficii: autocunoaştere, instrumente de gestionare a proceselor interioare, secretele comunicării oneste, socializare, lărgirea viziunii asupra experienţei personale şi asupra lumii, diferenţierea dintre iluzie şi realitate
Taxă de participare: 150 lei (se achită 100lei la primul modul şi 50lei la modulul 3)
Înscrierile se confirmă la: munteanu.liliana@ymail.com până la 22 nov 2009.

"Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte toată lumea" Socrate

Workshop 6, "Femei în acţiune", şedinţa 3

Mă incitase ideea de a spune DA vieţii. Am pus în aplicare analiza printr-un instrument cinematografic "Yes Man", după vizionarea a primelor 25 minute de film, participanţii noştri au avut misiunea de a completa o listă cu "Spun NU şi aş vrea să spun DA", apoi o altă listă cu "Spun DA şi aş vrea să spun NU". Împreună am analizat cauzalitatea, procesualitatea şi opţiunile realităţii disponibile şi observabile. Cât de prezenţi suntem în viaţa noastră? Şi în ce fel reuşim să trăim plenar în acord cu noi înşine?!.......................

This Is It

Am ieşit cu lacrimi în ochi de la acest documentar. Nu, nu pentru că MJ a murit, ci pentru că atâta pasiune, dragoste şi grijă au devenit oarecum rare. Pe cât de titanic în geniu, pe atât de gigant în modestie şi dorinţa de a proteja. E o adevărată lecţie de viaţă să-l vezi pe Michael Jackson muncind, în simplitatea lui plină de armonie şi dăruire, acurateţe perfectă în propria artă şi inspiraţia pe care o simţi vîzându-l în acţiune.
Sunt aşa de tristă că oameni ca el se nasc atât de rar....

Când ai secrete

Motivul pentru care am păstrat nişte secrete au o nuanţă multiplă. Am considerat că acele lucruri despre mine îl vor face pe celălalt să mp desconsidere şi asta pentru că eu sunt prima care le critic şi le desconsider. Din dorinţa de a proteja imaginea şi relaţia, am preferat să mă confrunt pe cont propriu cu problema mea. Gândindu-mă, de ce ar trebui cineva să se îngrijoreze de ceea ce doar eu sunt responsabilă. Eram perfect conştientă că lucrurile vor fi ştiute în final. Dorinţa mea a fost de a prelungi liniştea de dinaintea furtunii...
Dar surpriză. Adevărul nu distruge nimic! Adevărul construieşte, aproprie, umanizează! Poate că aceasta o ştiam la nivel conştient, dar confruntarea în sine era greu de imaginat, reacţiile pe care mi le reprezentam în minte nu au avut legătură cu realitatea...
Am înţeles încă o dată, a nu ştiu câta oară, că mintea este un criminal, când ne bântuie şi ne sperie. Probabil cel mai frumos este sa fii cine eşti şi atât.

Leadership AIESEC

Am avut o şansă cu adevărat frumoasă de a participa la acest set de conferinţe, rolul căruia a fost să pună tinerii în contact cu lideri din diverse domenii. Ca de obicei, însoţită de extensia mea - laptop-ul - am notat cu entuziasm câteva din vorbele de duh ale vedetelor noastre.

Răzvan Lucescu The Path to Succes
"Hai să îmi povestesc viaţa.
Cuvinte cheie: Norocos, pasiune, şansă, familie unită, împreună, mama, tata umbra, dorinţa de a reuşi, modele din familie, contestaţii, liceu Lazar, impulsionat de prietena lui pasionată de matematică.
Bulversat: ce să aleg? Tentaţia de a renunţa la fotbal. Încă o şansă. Italia.
Reîntoarcerea în Ro, pentru a demonstra autonomia personalităţii. Jucător. 32 ani, accidentări. O nouă perspectivă – antrenor. Un stil de viaţă riscant. Germania – disciplina. Sfaturi. Început ca antrenor. O filosofie umanistă, încredere în oameni. Experienţă. Problema identităţii.
Corect, respect, sensibilitate, comunicare eficientă. Strategii psihologice. Atitudine nepărtinitoare. Direct. Model. Studiu permanent."

Cosmin Alexandru – Creative Leadeship
"Asociaţia Eludio. Un nou stil de educaţie. Comunicarea. “Vorbirea în public este o vorbire cu celălalt în care celălalt este cel mai important” A. Pleşu. Cercetare cu abilităţi analitice. Nu poţi face nimic de unul singur. Introver-extrovert. Să nu pretind că ştiu mai mult decât ştiu. Liderii îşi formează anumite calităţi cu care se nasc. 60%-zestrea genetică. Modelarea în acord cu timpul şi mediul în care trăieşti. Experimentarea empirică a meseriilor. Ce să devin profesional? Hazard 90.
Ce am de oferit. Pentru cine este valoros? Echipa. Plan de acţiune. Curaj, puţin nebunesc. Tu crezi în tine mai mult decât crede oricine altcineva în tine. Capacitate de muncă extrem de mare. Motivaţie. Umor.
If you think you leading, but nobody is following, you just make a walk.
Lumea se schimbă din ce în ce mai repede. Creativitate cu modul tău de a te adapta la lume. Reinventarea cu ei şi în relaţie cu ceilalţi."

Dana Denis Smith – Women Leaders – A Matter of Choice
"Liderul – dirijor. Marker Global
A învăţa din orice
Negocierea spaţiului, felul în care vede femeia că ar afecta-o un obstacol, de ex religia musulmană.
Aş vrea să cred...
Din dezbatere iese progresul
Avantaje: independenţă cu responsabilitate. Simţi că poţi schimba direct. Control asupra programului. E o plăcere să negociezi. Poţi lăsa o amprentă. Avantaje intelectuale. Înveţi foarte mult.
Focusată. Planuri pe termen lung. A o lua de la capăt din nou. Evoluţie permanentă. Educaţia fundamentală. Corectitudine. Nici unobstacol nu este de netrecut. Răspunsurile sunt în voi. Pentru ce îţi faci timp? La ce renunţi? Ce alegi?
Creşterea financiară a companiei. Profitul vorbeşte."

Gabriela Szabo – Challenge of Life
"Energie temperată prin sport. Medalii la toate campionatele mondiale. 21 medalii.
Descoperire printr-o joacă. Titlul te onorează, te responsabilizează. Erou al naţiunii. Unic în felul tău. Scrii istorie. 99 stea a sportului, un lider mondial al atletismului
Când am simţit că nu mai poţi fi un leader, te retragi. Problema percepţiei.
Tenacitatea, competinţia, perseverenţa, ambiţia de a fi primul.
Campanie “Sport pentru viaţă”, 2006, sponsori. A fi voluntar este o onoare. Nevoia de echipă foarte inteligentă. A te înconjura cu tineri mai inteligenţi de la care poţi învăţa.
Antrenorul este creierul, simte sportivul. Motivaţia de a fi cel mai bun şi de a avea plăcerea de a face acel sport.
Modele cu calităţi – onestitate, implicare.
Educaţia pleacă din familie. Sportul stimulează o serie de calităţi psihologice."

Lucian Mândruţă - Wish, Vision, Courage
"Avem în buzunar exact cât credem că avem
Management bazat pe ţinte, ...păcate
FDI, remitanţele muncitorilor români, investiţii speculative
Obişnuim să trăim pe spinarea altora, nu toţi cu intenţii bune.
Butcine de la Viena – boerii de pe Dorobanţi
Nici o economie nu creste dincolo de ceea ce produce
Ce mă reprezintă? Câţi muncitori lucrează pentru a putea fi importat un obiect de lux."

Andreea Marin - Leader - The One Who Cares the Most
"Când sunt la răscruce? Care sunt reperele?
Nu există Nu se poate – ocazia de a deschide uşi
“Suntem ceea ce facem într-un mod repetat. De aceea măiestria nu este un act, ci o deprindere” (Aristotel)
Gândeşte câştig-gâştig
Vezi clar priorităţile şi respectă-le
Documentare înainte de spontaneitate
Nu înfrumuseţa povestea, nu minţi nici măcar puţin. Atenţie la subtilităţi, nuanţe, omisiune.
Nu poţi să te joci cu vieţile oamenilor, nu crea eroi, descoperiţi-i
Nu-ţi raporta calitatea muncii tale, nici dăruierea pentru meserie la venituri
Succesul e direct proporţional cu dăruirea în fiecare demers
“Sunt un mic creion în mâinile unui Dumnezeu scriitor”
Uit de ceas
“Copacul se bizuie pe rădăcină, omul pe inimă”
Pune suflet. Vino în întâmpinarea vocaţiei tale
Crezi în tine, păstrază verticalitatea în faţa opozanţilor şi a pesimiştilor
“Nimeni nu va poate leza fără consimţământul vostru” (Eleanor Roosevelt)
Între stimul şi răspuns există posibilitatea noastră de a alege. Alegerea este întotdeauna a ta.
“Ceea ce se află înaintea noastră şi ceea ce se află în urma noastră sunt lucruri mărunte faţă de cea ce se află înăuntrul nostru” (Oliver Wendell Holmes)"

Petru Văduvă – It is Knowledge or Passion?
"Ce şanse îţi dai să fii un lider?
Cel mai bun lider este cel care nu e acolo, oamenii sunt inspiraţi de la ei înşişi
Eu sunt deştept când spun că sunt prost
Film: Ziua Cârtiţei – Astazi e ziua cea mai bună, ACUM!
Nimeni nu vă asigură succesul, zilele pierdute asigură insuccesul
Disciplina!
Programarea zilei"

Elan Schwartzenberg – Never Put a Full Stop
"În Romania nu există patriotism
Problema ta cu tine
Lideri buni, sau ......Hitler
Lider – acel om care isi foloseste talentul in grup spre mai bine.
Responsabilitate, taxe platite
România – un teren virgin. Se pot dezvolta multe afaceri.
Happy-end-ul american – suntem cei mai buni
Îmi place să discut cu oameni, oricare.
“Să moară capra vecinului”.
Micro-Macro
Nu teorii, ci practic pe cifre.
La 12 ani, primul exmplu de antreprenoriat."

De-a lungul anilor am avut foarte mult training pe tema leadership. Eu însămi fiind pasionată de definirea acestuia ca un psiholog ce sunt, dar în acelaşi timp extrem de tentată să fac ceva substanţial, încât să fie demn de urmat. Uneori mă gândesc şi la recompensa financiară. Ceea ce am observat, este că fiecare lider a avut un traseu unic, diferenţiat de fel de a fi, viziune şi alegeri. Este clar că nu există reţetă. Şi se plasează undeva între hazard şi planificare riguroasă.
Am fost sârguincioasă să obţin câteva autografe şi fotografii. A fost emoţionant să contopesc un moment de fericire. Mulţumesc!

Primele 4 luni de căsătorie

Este uşor să fii căsătorit dacă ai ales pe cine trebuie, dacă ochii lui in fiecare dimineaţă îţi comunică acea sclipire care nu are nevoie a fi pusă în cuvinte.
Specialul are loc în viaţa noastră şi este normalitatea cuplului nostru. Învăţăm unul de la celălalt şi descoperirea reciprocă are gustul cireşelor din mai, dar mai ales liniştea asemănătoare cu munţii. Pentru mine, familia este un dar frumos, viu, ferice. Care face ca dansul vieţii să fie interpretat de data aceasta de doi, el şi ea.

Documentar Endgame cu tema: Noua Ordine Mondială - Clubul Birderberg

2 ore şi 19 min de informaţii secrete legate de planul de acţiune secret al celor însetaţi de putere. Fără a deveni paranoici, probabil este sănătos să ne ţinem la curent cu formaţiunile secretizate (folosesc intenţionat cuvântul "secret" repetat) care, se pare că ar conduce lumea din umbră, iar scopurilor lor concrete pentru a prelua controlul "oficial" sunt: exterminarea populaţiei, distrugerea individului, crearea de informaţii false (un exemplu: sub pretextul încălzirii globale se doreşte a fi introdusă taxa de CO2, de fapt încălzirea globală nu este produsă de oameni, ci de activitatea Soarelui, iar în ultimii ani s-a observat creşterea gheţarilor în Alaska cu 13%, ceea ce ar favoriza Mica Eră Glaciară, sursa: http://www.infocon.ro/stiri/2008/11/r_cirea_global_ghe_arii_din_alaska_cresc_pentru_prima_dat_a_n_ultimii_250_de_ani-20081118-151.html)cu instrumente psihologice şi economice. Vechea strategie, dezbină şi cucereşte este la fel de actuală şi ... utilizată. Cu feţe deghizate, cei pe care îi considerăm liderii noştri aleşi, se pare că, este bunicuţa-lup din Scufiţa Roşie... Probabil că Planul este conceput încă de la începutul lumii.

Joc Final - Endgame
sursa: http://video.google.com/videoplay?docid=259284298193847598&ei=thXwSrOtBJOY2AKk4ozpBQ&q=peter+russell+subtitrare+ro#

Imersivitatea Cinematografului

Cinematograful rupe distaţa intimă a spectatorului, îi inundă spaţiul tinzând tot mai mult spre imersivitate. Impactul este vizual, rezultând literalmente dintr-un fenomen optic pe care cinematograful a încercat întotdeauna să-l accentueze prin mijloace tehnice din ce în ce mai sofisticate: imensitatea ecranelor, montaj accelerat, efecte speciale. Dar impactul este şi mental, datorită puterii de fascinaţie a intrigii înseşi şi a proiectării spectatorului în mijlocul imaginii care-i este oferită.

American Gangster

Ridley Scott mi se dezvăluie de fiecare dată cu valenţe noi complexitate extinsă şi subiecte tari. Avem portretul unei Americi decadente din anii 70, o lume împărţită în militari în Vietnam, poliţişti corupţi, drogaţi şi deal-eri. Fiecare supravieţuieşte cum poate. Eroii noştri nu intră în taberele de mai sus, avem un poliţist cinstit, avocat, cu o viaţă personală dezastruoasă şi un negru care îşi crează propriul sistem în afara sistemului. Confruntarea, lupta şi deznodământul ţin de evoţuţia celor 2 eroi presăraţi de conflictele externe adiţionale - pentru a fi mai bine conturaţi. Conversaţia lor de la finalul filmului accentuează moralitatea din sufletul Omului. Poate că este relevant să ne sclipească ideea că dacă producătorii nu ar mai vinde ţigări, fumătorii ar avea mai multe şanse, dacă adolescenţii nu ar mai găsi pe piaţă jocuri de internet care le stimulează agresivitatea, îşi pot manifesta mai mult latura umană, pacifistă, dacă s-ar construi mai multe biblioteci în loc de Cluburi, tinerii ar funcţiona mai bine prin inteligenţa lor stimulată. Sau poate lumea este aşa cum trebuie, dată de ritmul propriei evoluţii. Şi pentru a distinge binele, e necesar să experimentezi răul...

Workshop 6, "Femei în acţiune", şedinţa 2

Femei ca femei, dar arhetipurile astea se leagă şi de ceva masculin în ele. Desenele au dezvăluit Femeia şi Bărbatul din fiecare. Apoi analiza a iscat noi analize: povestea unui abandon emoţional, omnipotenţa unei fetiţe, stima de sine redusă la o tânără a cărei fericire constă în satisfacerea mulţumirii tuturor. Iată aşa ne jucăm noi. Şi aceasta este doar începutul.
(Fotografie de Dragoş Ion)

Sufletului meu pereche

Mulţumesc pentru zâmbetul tău din fiecare dimineaţă, este prima mea rază de soare!
Mulţumesc pentru felul în care mă îmbrăţişezi şi cum simt căldura inimii tale, mă încălzesc şi adorm, în cuibul de la pieptul tău.
Mulţumesc pentru responsabilitatea din fiecare zi, e un fenomen rar.
Mulţumesc pentru prezenţă şi creativitate, pentru idei, ingeniozitate, încredere.
Mulţumesc pentru că eşti!
Te iubesc atât de mult, o iubire care creşte, odată cu liniştea din sufletul meu.

În ce fel sunt cetăţean, pentru mine şi pentru cetatea mea

Săptămâna ANPCDEFP mi-a relevat câteva din aspectele uitate. Rolul unui astfel de eveniment este să îţi aminteşti ce se întâmplă cu ceea ce se numeşte societate, iar pentru că mă încadrez, cu tinerii din societate.
A trebuit, in cadrul unui workshop foarte bine organizt in locatia Orange Concept Store, să găsim soluţii obiectivelor care îmbunătăţesc semnificativ mediul de dezvoltare personală şi profesională al tinerilor. Hmmm... mă întreb dacă soluţiile pe care noi, participanţii, le-am născut acolo, vor fi luate în considerare de Parlament (scopul a fost îmbunătăţirea Legii Tinerilor).
Apoi, miercuri a urmat Teatru Forum, o piesă cu o problemă socială şi soluţii prin personaje voluntare din rândul spectatorilor. De data asta a fost situaţia unui angajat care avea o pasiune pentru realizarea căreia se oferise voluntar. Acea actiune, pentru a fi realizată, necesita 3 zile libere de la job, iar şefii în România par a fi mai puţin înţelegători... Soluţiile oferite de spectatori au fost sub aşteptările faţă de care le-am avut faţă de public. Am plecat cu Alex mai devreme, nu ştiu dacă până la final spect-actorii au înţeles că responsabilitatea soluţiilor aparţinea personajului principal, şi nu circumstanţelor sau personajelor secundare. Dacă vrei să schimbi lumea, schimbă-te pe tine însuţi...
Sâmbătă a urmat o proiecţie de film. “Valul” (Die Welle) productie Germania 2008 in regia lui Dennis Gansel. Nominalizat la Marele premiu al juriului pentru film international, cel mai bun actor – Jurgen Vogel, Marele Premiu al Juriului Festivalul de Film Sundance 2008 si obtinand premiul publicului la Anonimul 2008, “Valul” ne propune ca subiect de studiu autocratia ca exercitiu de participare care scoate in evidenta importanta si impactul participarii in cadrul societatii si atrage atentia asupra grijii pe care trebuie sa o avem fata de alegerea metodei, implementarea ei, cat si abilitatile initiatorului/ implementatorulu i, toate acestea fiind importante pentru o reusita sau un…esec.

Guess Who

Asemănător cu Meet the Parents, descuperă pas cu pas percepţia unui tată despre viitorul soţ al fiicei. Relaţia oedipiană este la vedere, evident. Se mai adaugă şi diferenţierea rasială alb/negru. Comedia este presărată cu poante bune. Evident, iubirea învinge. Învinde tiparele, prejudecăţile, aşteptările, nemulţumrile. Oare doar în filme? Sau filmul este un pretext pentru a ne aminti cine suntem de fapt?! ...

The Curious Case of Benjamin Button

Pretextul unei poveşti imposibile (în care cineva se naşte cu un corp bătrân şi moare bebeluş), ne cuprinde prin demonstrarea diversităţii acestei lumi, a unicităţii fiecăruia, ce faci la final, cum rezolvi banalitatea, cotidianul şi unde găseşti excepţionalul. O superbă trecere în revistă a etapelor secolului XX.

Kingdom of Heaven

Încă un film de Ridley Scott. O adevărată bijuterie. Unul din cele mai frumoase filme istorice pe care l-am văzut în ultimul timp. Atmosfera, tematica şi personajele din film răscolesc valorile personale, răscolesc aspecte istorice ştiute sau neştiute, răscolesc câteva sensuri profunde ale umanităţii - al cui este războiul şi cum se face că suntem miliarde de oameni în mâinile câtorva însetaţi de putere...

Workshop 6, "Femei în acţiune", şedinţa 1

Am numit acest workshop "Femei în acţiune", pentru că participantele noastre sunt Femei! Se pare că XX este mai evolutiv decât XY, nu sunt feministă (dimpotrivă, cel mai mult pe lume îmi iubesc soţul, care este bărbat), dar asta e realitatea explicată într-un articol citit în revista "Universul" încă în 2005 (nu ştiu dacă între timp descoperirile stiinţifice nu au modificat descoperirea).
Aşa, ca de obicei, începem cu Dramaterapie, metodă prin care reuşim să descoperim configuraţia şi natura grupului, scenariul de viaţă al grupului şi al fiecăruia la nivel individual.
Avem un Ceas, care funcţionează perfect după principiul măsor orice, inclusiv timpul, ceasul este în camera unui Băieţel de 13 ani, care pictează şi este mirat că obiectele vorbesc şi au liber arbitru, apare la dorinţa Băieţelului un Dulap (din nevoia estetică de design interior). Avem o situaţie de rezolvat legată de poziţia Dulapului şi a Ceasului, entităţi care au dorinţe diferite şi pe care Băieţelul trebuie să le managerieze şi să le împace. În Dulap avem o frumoasă Scrisoare de Dragoste, care a fost scrisă de o frumoasă Fetiţă cuminte care îi comunică în cuvinte simple "Eşti un băiat drăguţ. Vrei să fii prietenul meu?", prietenia în mintea ei definindu-se ca schimb de sandwich-uri şi joc cu mingea. Băieţelul se consultă cu entităţile vorbitoare din camera sa cum să răspundă. Apare o Minge nouă, care se simte ca un trofeu, gata să experimenteze noua sa poziţie. Şi la final, o Prietenă a Fetiţei noastre prezentă la frumoasa întâlnire a jocului cu Mingea jucăuşă şi cei doi îndrăgostiţi. Ca de obicei, happy-end. Analiza a fost încântătoare.

"Dragostea infinita este singurul ADEVAR ... orice altceva este o iluzie." - David Icke

Între Entertainment şi Muncă asiduă

Da, acestea sunt ingredientele urmatorului workshop. Metode noi, creative, stimulative vor provoca din nou subteranele sufletelor şi inconştientului pentru o resetare constructivă şi descoperirea modului de a fi fericit cu tine însuţi. Te invităm să fii parte din noul proiect care îşi propune să te distreze pe măsură ce îţi dai voi să Fii, dispus fiind de a pune mâna pe burete şi să ştergi praful din sufletul tău.

Workshop de dezvoltare personală (folosind metode SPER (www.sper.ro), cinematerapie şi direcţii de muncă individuală - documentar, filmare confidenţială - acces la material şi teme de viaţă)

Structură: 5 module a câte 4 ore. Frecvenţă săptămânală. Primul modul: 20 octombrie 2009, marţi, 18.30 - 22.00.
Locaţia: vizavi de Mall Vitan (detaliile vor fi livrate celor înscrişi)
Traineri: Ştefănescu Melania şi Munteanu Liliana
Beneficii: autocunoaştere, instrumente de gestionare a proceselor interioare, secretele comunicării oneste, socializare, lărgirea viziunii asupra experienţei personale şi asupra lumii, diferenţierea dintre iluzie şi realitate
Taxă de participare: 150 lei (se achită 100lei la primul modul şi 50lei la modulul 3)
Înscrierile se confirmă la: munteanu.liliana@ymail.com până la 19 octombrie 2009.

"Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte toată lumea" Socrate

Workshop 5 "Interior. Noapte", şedinţa 5

Iată absolvenţii creativi, exprimaţi, entuziaşti! Şi lor Bravo! O adevărată onoare să cunoşti oameni cu copiii lor interiori spontani.

Adevărul gol-goluţ

Superficialitatea este caracteristica maselor actuale. Dar niciodată nimic nu este ceea ce pare! o DEMONSTRAŢIE MINUNATĂ a aparenţelor care înşeală! Buni americanii aştia la spus poveşti, simplu, profund, adevărat. Pentru mintea cu IQ generos sau... Evident, nu mi-a plăcut tenta extrem de subliniată a vulgarităţii verbale sau atitudinale, dar fac abstracţie, asta se vinde...

Equus

Povestea unui adolescent. Provocarea interioară a unui psihanalist. Jocul lor este de pe poziţii egale. Distracţie filosofică. Strat după strat, puzzle, între nebunie şi normalitate. Interpretări multiple, după gustul fiecăruia...

Workshop "Cealaltă voce", şedinţa 5, Cinematerapie

Am atâtea idei legate de prezenţa cinema-ului în laboratorul meu de psihologie, încât experimentele în acest domeniu se vor derula pe parcursul a mulţi ani, a multe vieţi. "Cine-i mic şi bea lăptic", "Târziu în noapte" şi "Revolver" au extras şi răscolit eterna temă a cuplului în multiplele ai ipostaze... Fiecare a explorat atât cât i-a fost necesar.

Nu puteau lipsi momentele de glorie a decernării superbelor diplome roz!!! Hehe! Bravo, Bravo!

Sa daruim un zambet. Esti extraordinara, Joy!

"Buna dragilor .
In urma cu cateva saptamani discutam cu un prieten sa facem o fapta buna si ne-am gandit sa strangem hainute, carti si jucarii pentru copii.

Cu ajutorul prietenilor (carora le multumesc J) am localizat cateva familii care ar avea nevoie de ajutorul nostru. Mai jos sunt cateva detalii despre famiile pe care incercam sa le ajutam :

In Baneasa.:
Una dintre familii are 5 copii. Toti au haine suficiente, cea mai mare nevoie ar fi incaltamintea de iarna ( numerele 37, 32, 28, 23), rechizite pt 2 dintre copiii care merg la scoala (culori, caiete, acuarele, cerneala , stilou, penar, coperti), detergent.
Cea de-a 2 a familie sta intr-o 'casa' improvizata, are 2 fetite de 3, respectiv 5 ani si ar avea nevoie de haine si incaltamine. Sunt binevenite paturi, plapumi, imbracaminte pentru copii si adulti.

In Calarasi:
1. Familia Borlan : 7 copii intre 9 luni si 13 ani, majoritatea baieti
2. Familia Camburu : 13 copii intre 9 luni si 19 ani, predomina fetele. Fata cea mare are 17 ani si trebuie sa nasca.
3. Familia Martac : 4 copii, 2 gemeni in varsta de 2 ani, o fata - 3 ani si un baiat de aproximativ 11 ani
4. O mamica tanara (18 ani), singura, are 2 baietei gemeni in varsta de 2 ani
5. O familie tanara : 2 baietei gemeni care nu ar trebui sa aibe mai mult de 8-9 luni.

Toate aceste familii din CL ar avea nevoie de imbracaminte, incaltaminte, paturi, cearsafuri, produse pentru igiena, detergent).

In functie de numarul de produse pe care vom reusi sa le strangem vom ajuta o familie, doua sau poate toate familile de mai sus. Asa cum spune si mesajul, incercam sa aducem un zambet pe fata unor copii defavorizati. Ei nu au gresit cu nimic si catre ei se indreapta ajutorul nostru.

Toamna a venit, asa ca va asteptam sa faceti o mica curatenie in dulap si sa participati alaturi de noi la aceasta actiune. Nu cred ca trebuie sa asteptam sa vina Craciunul pentru a face o fapta buna. Haideti sa fim darnici !
Programul arata astfel:
7 -11 octombrie colectam articolele;
12-13 octombrie sortam produsele pentru fiecare familie in parte, pentru a acoperi nevoile acestora;
14-18 octombrie incepem sa distribuim hainutele catre copii.

Pentru relatii va rugam sa contactati Georgiana Georgescu, email georgescu_georgiana@yahoo.com, telefon 0723 346 946.

Multumesc,

Georgiana Joy si Echipa "Sa daruim un zambet!" :)"

Cina în oraş

Un geam oferă tabloul unui oraş mereu în derulare. Este imaginea de la etaj din care se vede rondul Alba Iulia. E simplu să vezi mixtura de branduri colorat luminate si faruri de maşini grăbite. Aici melodiile clasice dansează pe Cd-uri. Privirea soţului meu este mai caldă ca lumina caldă a serii. Desertul a fost comandat. Îmi plac ploile şi ceaiul cald servit cu miere si perne moi.

Workshop "Pe timp de criză", şedinţa 5 si seara de inchidere

De data asta copiii de la grădiniţă pleacă într-o călătorie pe o altă planetă, poate undeva de unde nu se vor mai întoarce la părinţii săi. Situaţia este îngrijorătoare, este necesar de a se lucra într-o echipă, copiii noştri au viziuni diferite, mai mult sau mai puţin realiste. Tensiunea creşte. Timpul presează. Deciziile nu au unanimitate. Pentru a se întoarce în leagănul civilizaţiei umane şi în cuibul părinţilor, copiii trebuie să le comunice prin satelitul special cel mai autentic şi onesc mesaj... Finalul este happy, ca de obicei!

Apoi, aşa cum deja a devenit tradiţional, celebrăm seara de închidere a workshopului, cu tort, diplome, fericire!

Mai mult decât cuvintele, ne pot spune câteva poze răvăşite...

În curând

Ştiu... am ramas mult în urmă cu postările, cu noutăţile, cu impresiile şi cu toate celelalte. Dar am toată lista restanţelor şi neapărat tot ce trebuia scris va fi postat.

Workshop 5 "Interior. Noapte", şedinţa 3

Cinematerapie cu tema: Fidelitate în cuplu. Secvenţe din "The Alibi". Pentru că aceasta a fost nevoia grupului, am dezbătut definiţia fidelităţii. Care este graniţa dintre fidelitate şi infidelitate. Au apărut, rând pe rând, noţiuni legate de libertate, evoluţie spirituală. lecţiile de viaţă, autenticitate, toleranţă, atracţii şi tentaţii, conştienţă şi maturitate emoţională. A ieşit în evidenţă diversitatea concepţiilor şi viziunilor despre relaţie, angajament, libertate interioară. Verva cu care grupul s-a exprimat îmi subliniază încă o dată importanţa şi gradul înalt dat de echilibrul unei relaţii.

Pentru tine

Trăiesc zi de zi cea mai frumoasă iubire împărtăşită. Acele emoţii calde, care întrezăresc esenţa unui timp etern, dat de spaţiul infinit al experienţei inimii mele. Este o iubire aleasă, perfectă, atât de frumos selectate fiecare dintre ingredientele ei. Această iubire se trezeşte dimineaţa odată cu deschiderea genelor şi căldura pe care o simt de la îmbrăţişarea lui cu parfum de flori. Apoi dragostea se revarsă când pregătesc în fiecare dimineaţă ceva bun, ca să îl bucur pe el. Şi toată ziua, gândurile sunt încălzite de prezenţa lui subtilă, echilibrantă, aromată. Şi când vine acasă, sclipesc din nou atingând rafinat lumina ochilor lui. Atotprezenţa acestei iubiri îmi bucură visele, resemnificând întregul demers al existenţei mele.

Workshop 4, "Cealaltă voce", şedinţa 3, Dans-terapie

De ce?
Prin dans putem învăţa cu uşurinţă cum să ne simţim pe noi înşine ca o unitate armonioasă între trup, minte şi suflet. Câştigăm lejeritate în atitudine, vitalitate, bucurie de viaţă şi energie interioară eliberată şi suntem capabili să depăşim posibile inhibiţii.
Câteva detalii:
Să delimităm clar ce NU este dans terapia. Dans terapia nu este un program de corectare a deficienţelor fizice; nu se adresează persoanelor cu talent în aria mişcării, dar nici celor care vor să înveţe să danseze. Terapeuţii nu sunt profesori de dans sau artişti care ne dau şansa de a ne afirma în public.În dans-terapie un contează produsele, ci procesul, experienţa trăită, valoarea unică pe care fiecare participant o asociază cu istoria lui, cu emoţiile şi cu realităţile lui.
Ce este dans-terapia? Această metodă constă în folosirea terapeutică a mişcării şi a dansului, prin care ne putem angaja creativ în ameliorarea aspectelor disfuncţionale, în dezvoltarea proprie şi în creşterea calităţii vieţii în general. Deoarece corpul se transformă odată cu experienţele prin care trecem şi exprimă trăirile noastre, putem spune că este oglinda sufletului. Atunci când suntem deprimaţi cuvintele pot ascunde, dar umerii se lasă în jos, colţurile buzelor la fel, corpul este lipsit de vlagă. Atunci când suntem furioşi, gura se încleştează, muşchii devin tensionaţi şi aşa mai departe. Este foarte greu să determinăm corpul să arate altceva decât starea noastră reală, de aceea terapeutul poate ajunge mai uşor la înţelegerea autentică a problemei, chiar şi atunci când nici noi înşine nu ne dăm seama de ea..
Terapia prin dans se face într-un spaţiu special, sub îndrumarea unui terapeut care ne poate ghida şi susţine atunci când ne întâlnim cu trăiri intense, uitate sau nou descoperite, care ne poate pune anumite întrebări în aşa fel încât să capete sens pentru noi ceea ce s-a petrecut în dans. Fără această parte de conştientizare, de înţelegere a experienţei trăite, dansul rămâne doar dans - relaxant, cathartic, amuzant şi atât. Putem intra în contact cu alţi oameni şi putem descoperi lucruri care ţin de relaţiile noastre cu ceilalţi şi cu lumea. Sunt o multitudine de tehnici corporale care vizează spaţiul personal, relaxarea zonelor tensionate, creşterea încrederii în mine dar şi în celălalt, acceptarea propriei persoane incluzând corpul meu, descărcarea furiei, regăsirea copilului interior, a forţei şi a creativităţii şi altele.

Aplicaţie:
grupul a răspuns pozitiv experienţei, deblocând resursele exprimării pri corp. Felicitări!

Workshop 5 "Interior. Noapte", şedinţa 2

Tema: Arhetipuri FEMININ/MASCULIN.
Desene surpriză.
Participanţii au identificat propria percepţie asupra interiorului său FEMININ/MASCULIN. Unii au fost chiar surprinşi, dar sper revelaţi. Istoria unei fetiţe care nu a mai crescut. Esenţa umană într-un desen. Bunica şi fratele. Etc.

În căutarea vitalităţii

Şedinţă de consiliere nr2. Dialogul se derulează de la viaţa ce cuplu la spaţiul dedicat dezvoltării personale. Da. Lipsa de vitalitate probabil a devenit o problemă a omului postmodern, secătuit de energie prin sarcinile cotidiene repetitive, pe alocuri inutile şi, clar!, fagoenergetice. Ce poţi să faci într-o astfel de situaţie? Ce şanse ai să trăieşti o viaţă plină de împlinire? Ce schimbări reale şi realiste se pot face? În ce fel viaţa personală îşi poate găsi sens alături de o viaţă profesională împletită cu cea socială. Care şi cum este echilibrul?
Plan de acţiune conform nevoilor personale:
Care este misiunea?
Vreau să am energie, vitalitate, chef, relaxare.
Am ajuns la resurse.
1. Credinţe: 50%
2. Emoţii: 30%pozitive, 70%negative - scop: schimbarea raportului. Cum? Atenţie conştienţă prin meditaţii şi dezvoltarea stării de observare.
3. Cogniţie: 90% - mecanism de apărare şi resursa dominantă.
4. Creativitate - 20%, declanşarea şi potenţarea creativităţii prin DANS.
5. Social - 60%
6. Resurse fizice - 20% - mişcarea eliberează blocajele, dansul este o formă excelentă de a lăsa corpul să se exprime.

Sarcini:
1. A viziona "Iluminaţi în viaţă. Preocuparea despre fericire"
2. Exersarea dansului în faţa oglinzii, la început stil tribal.
3. După o scurtă meditaţie, în care se vor vizualiza persoanele importante din viaţă, de desenat o figură masculină şi una feminină. Analiza la şedinţa următoare.

Ascultându-l pe Eckhart Tolle

"• In fiecare dimineata ne trezim din somn, si din visele noastre si intram in starea careia noi ii zicem trezire. Un suvoi continuu de ganduri, majoritatea din ele repetitive, caracterizeaza starea obisnuita de veghe. Atunci ce se intampla cand ne trezim spiritual? NE TREZIM DIN IDENTIFICAREA CU GANDURILE NOASTRE! Toti cei care nu sunt treziti spiritual se identifica total cu gandurile mintii si se misca datorita lor. Este vorba de vocea neincetata din capul lor. Dar gandirea este compulsiva! Nu te poti opri, sau asa se pare, ca nu poti. Este si o patima pentru ca ea creeaza dependenta. Tu nu mai vrei deloc sa te opresti, nici atunci cand suferinta generata de zgomotul neincetat al mintii devine de nesuportat.

• In starea obisnuita de veghe, voi nu folositi gandurile ci ELE VA FOLOSESC PE VOI. S-ar putea spune ca voi SUNTETI POSEDATI DE GANDURI. Ele sunt de fapt o conditionare a mintii colective care exista de mii de ani. Voi nu vedeti niciodata lucrurile asa cum sunt ele cu adevarat, ci distorsionate si reduse la etichete mentale, concepte, judecati, opinii si tipare reactive. Identitatea de sine este redusa la o poveste pe care TINETI MEREU SA O SPUNETI IN MINTE. ,,Eu si povestea mea” – in starea de netrezire, ea este tot ce viata reprezinta pentru voi, totul este redus la acest lucru –atunci nu mai puteti fi fericiti mult timp, pentru ca nu mai sunteti voi insiva. Asta inseamna oare, ca nu mai gandesti atunci cand esti trezit spiritual? Nu, bineinteles ca nu.

• De fapt, vei putea sa folosesti gandurile mult mai eficient decat inainte, dar vei realiza ca este ceva adanc in fiinta ta, o liniste vibranta, vie, care este mai vasta decat gandirea. Este constiinta insasi, fata de care mintea ganditoare este doar un aspect. Pentru multi oameni prima indicatie a unei treziri spirituale este aceea ca deodata devin constienti de gandurile lor. Si ajung sa fie MARTORI la ele si la spusele lor. Nu se mai identifica deloc complet cu mintea si astfel incep sa simta ca este o profunzime in ei, de care nu stiau inainte.

• Pentru majoritatea oamenilor, trezirea spirituala este un proces gradual. Rareori se intampla deodata. Dar adeseori se petrece datorita unei suferinte intense. Asta a fost si in cazul meu. Multi ani, viata mea a alternat intre depresie si o anxietate acuta. Intr-o seara m-am trezit intr-o stare de intensa si groaznica frica, mult mai intensa decat am trait pana atunci. Viata imi parea fara sens, arida si ostila. A devenit asa de insuportabila, ca deodata mi-a venit un gand in minte: ,,nu mai pot trai cu mine insumi, deloc”. Gandul s-a repetat de mai multe ori. Deodata, m-am retras din gand si am privit la el, asa cum era. Astfel am devenit constient de ciudatenia acestui gand: ,,daca nu mai pot trai cu mine insumi, trebuie sa fie doi de mine – Eu si mine cu care nu mai pot trai? Nu a mai fost nici-un raspuns la aceasta intrebare, si toata gandirea s-a oprit. Pentru un moment in interiorul meu s-a lasat o liniste completa. Deodata m-am simtit absorbit intr-un vartej de energie. M-a apucat o frica intensa, iar corpul meu a inceput sa tremure. Am auzit cuvintele ,,nu rezista”, ca venind din pieptul meu. M-am simtit absorbit intr-un gol. Si deodata, toata frica a disparut, si M-AM LASAT SA CAD IN NEANT. Dupa asta nu mi-am mai amintit nimic din ce s-a intamplat.

• Dimineata urmatoare m-am sculat ca si cand tocmai atunci m-am nascut pentru prima data in aceasta lume. Totul parea proaspat, dar din totdeauna la fel – si aveam un sentiment intens de viu. O liniste vibranta mi-a umplut toata fiinta. Plimbandu-ma prin oras in aceea zi, lumea imi parea ca si cand, chiar atunci ar fi venit in existenta, complet lipsita de trecut. Eram intr-o stare de uimire,… de pacea pe care o simteam in interior si de frumusetea pe care nu o mai vazusem pana atunci, chiar si in mijlocul traficului.

• IMI PIERDUSEM OBISNUINTA DE A ETICHETA SI INTERPRETA PERCEPTIILE MELE – SI NU MAI AVEAM DELOC NICI-UN COMENTARIU MENTAL! In aceea zi, am perceput si am interactionat cu lumea in modul acesta: PRIN LINISTE, nu prin zgomotul mintii. Pacea pe care am simtit-o in aceea zi, cu mai mult de 20 de ani in urma, nu m-a mai parasit, cu toate ca variaza in diferite grade de intensitate. De atunci nu mai am nici-un preconcept care sa ma ajute sa inteleg ce mi s-a intamplat. Dupa aceea, am realizat ca suferinta acuta care m-a cuprins in atunci, trebuie sa fi fortat constiinta mea sa se retraga din identificarea cu sinele nefericit, suferinta ,,micului eu” care in fond nu este decat O FICTIUNE A MINTII.

• ACEASTA RETRAGERE TREBUIE SA FI FOST ATAT DE COMPLETA ASTFEL INCAT SUFERINTA IN SINE S-A SFARSIT ca si cand ai scoate dopul de la o jucarie umflata cu aer. Ceea ce a ramas a fost natura mea adevarata - acel intotdeauna prezent ,,eu sunt”,… constiinta fara limite in prima stare a ei de identificare cu forma. Ii poti spune si pura trezire sau prezenta.

• In povestea vietii personale se pare ca a fost o conexiune intre suferinta intensa si cresterea experientei spirituale. Este, la toata lumea, o legatura intre suferinta traita si intensitatea cu care apare nevoia unei cresteri spirituale? – Da, acest lucru se pare ca se intampla in majoritatea cazurilor. Cand esti prins si captiv intr-un cosmar, motivatia ta de a te elibera va fi mult mai mare, decat cel prins intr-un vis relativ placut. Dar la toate nivelele, evolutia apare ca un raspuns la o situatie critica, nu rareori o viata amenintata, cand structurile vechi, din interior sau din exterior, sunt daramate sau nu mai lucreaza deloc.

• La nivel personal, aceasta inseamna adeseori experienta pierderii a ceva anume: moartea cuiva drag, sfarsitul unei relatii, pierderea unei posesiuni, casa voastra, statutul social, sau caderea structurilor externe din viata voastra care va furnizau un sentiment de securitate. Pentru multi oameni,… bolile, pierderea sanatatii - reprezinta o situatie critica ce impinge spre trezire. Cu boala grava, vine si trezirea la ADEVARATA MOARTE, MAREA PIERDERE A TOT CE AVETI!

• Pentru multi oameni, PIERDEREA este perceputa ca o pierdere a sensului vietii. Cu alte cuvinte, viata pare sa fie atunci fara nici-un sens. Pierderea sensului vietii este adeseori parte din suferinta care vine odata cu pierderea psihica, dar acest lucru se poate intampla si acelora care au castigat tot ce lumea aceasta a putut oferi, si care au reusit in ochii lumii – si deodata ei realizeaza ca succesul lor,… sau posesiunile sunt goale si nu ii pot implini. Ceea ce lumea si cultura le spune este important pentru ei, pentru ca sunt indemnati sa incerce sa posede cat mai mult, ceea ce pana la urma le da un fel de apasare dureroasa in suflet, adesori insotita de o mare confuzie mentala.

• Acum intrebarea care apare este: care este adevarata conexiune intre suferinta si trezirea spirituala? Cum poate una sa duca la cealalalta? Cand te uiti cu atentie la natura suferintei umane vei afla un ingredient esential in mai toate felurile de suferinta si acesta este - DIMINUAREA CONSTIINTEI DE SINE! Sa luam spre exemplu, boala. Ea te face sa te simti mai mic, fara nici-un control, fara ajutor. Se pare ca pierdeti autonomia, si se poate sa deveniti dependenti de altii. Ajungeti mai mic, vorbind la figurat. Orice PIERDERE majora are un efect similar: unele din formele care au reprezentat o parte importanta din ceea ce ati fost voi – o persoana, o posesiune, un rol social,…va lasa, o pierdeti si voi suferiti pentru ca v-ati identificat cu acele lucruri, persoane, si astfel vi se pare ca pierdeti ceva din voi – o parte din voi. In realitate, desigur, ceea ce simtiti ca o diminuare sau o pierdere a sentimentului de sine, este de fapt PIERDEREA UNEI IMAGINI despre ceea ce credeti ca sunteti, o imagine care este agatata in minte. PIERDEREA DIZOLVA IDENTIFICAREA CU FORMELE GANDURI care ti-au dat tie sentimentul de sine. Dar acest sentiment de sine este de fapt fals – este o fictiune mentala. Este mintea egotica sau cum I s-a spus – micul eu.

• A te identifica cu o imagine mentala care spune cine esti tu, inseamna sa fii inconstient si netrezit spiritual. Aceasta STARE DE NETREZIRE CREEAZA SUFERINTA, dar si suferinta creeaza posibilitatea trezirii. Cand nu mai rezistati la diminuarea eului ce vine odata cu suferinta - cand toate rolurile pe care le-ati jucat si care reprezinta de fapt starea de netrezire – SE TERMINA,…atunci deveniti umil, simplu si real. Si paradoxal in clipa CAND SPUI ,,DA” ACELEI MORTI PENTRU CA ,,ESTE CEEA CE ESTE”, atunci realizati ca sentimentul de sine mental, acopera adevarul a ceea ce sunteti voi cu adevarat,… acel sine,.. nu definit de trecutul vostru, ci acel sine care este LIPSA TIMPULUI! Si cand ceea ce credeti ca sunteti se dizolva dintr-o data, ATUNCI VA CONECTATI LA VASTA PUTERE care este esenta fiintei voastre nemarginite. Iisus i-a spus: ,,viata eterna”. In budism, uneori i se spune ,,realitatea vesnica”. Acum, oare,… aceasta inseamna ca daca nu ai experimentat suferinta intensa in viata ta,… nu mai este nici-o posibilitate de trezire? Mai intai, motivul pentru care cautati o invatatura spirituala, sau un invatator este acela ca, impartasiti deja suferinta, si de aceea procesul de trezire a inceput.

• Un invatator sau o invatatura nu sunt esentiale pentru trezirea spirituala, ci doar se economiseste timp. Apoi, umanitatea ca intreg, a trecut deja printr-o suferinta inimaginabila, mai mult auto-inventata; secolul XX atingand culmea cu ale lui orori inimaginabile. Suferinta colectiva a fost adusa in fiintele umane pana cand, aceasta prea multa suferinta a chemat nevoia de eliberare care este trezirea spirituala. Nu mai este necesara mai multa suferinta. Acum, pentru multi oameni, asta inseamna ca au seferit destul. Nu mai vor sa sufere. SFARSITUL SUFERINTEI este deasemenea si scopul fiecarei invataturi spirituale adevarate. Fii recunoscator ca suferinta te-a adus la aceasta intelegere:,, NU MAI AM NEVOIE SA MAI SUFAR DELOC!”

• Sa ne angajam complet in momentul present? – identificarea cu gandurile si emotiile care vin, creeaza un fals sentiment de sine mental, conditionat de trecut: micul eu si istoria lui. Acest sine fals nu este niciodata fericit si nu se simte implinit pentru mult timp. Aceasta este starea obisnuita a oamenilor – de neliniste, frica si insuficienta, de neimplinire. Acest eu fals, spune ca el cauta fericirea si totusi, tot el creeaza un continuu conflict si nefericire. Priviti la lupta din jurul vostru, intre natiuni, religii, triburi. Ei au nevoie de dusmani, pentru ca numai acestia le furnizeaza sentimentul de separare de care identitatea lor colectiva depinde. Falsul sine traieste in principal prin memorie si anticipare. TRECUTUL SI VIITORUL SUNT PRINCIPALA LUI PREOCUPARE.

• Momentul present, in cel mai bun caz este ceva… ce se sfarseste repede, sau un pas spre viitor, si toate astea, pentru ca viitorul promite implinire, si salvare, intr-o forma sau alta. Problema este ca viitorul nu vine niciodata. Iar viata este intotdeauna, acum! Orice s-ar intampla, orice experimentati, sunteti, ganditi sau faceti – totul se intampla numai acum! PREZENTUL ESTE TOT CEEA CE ESTE! Si daca voi pierdeti continuu, momentul acesta de acum, si ii rezistati sau nu va place de el, atunci incercati mereu sa fugiti de clipa aceasta, sau o reduceti la ceva ce trece repede,… atunci voi pierdeti esenta vietii voastre, si deveniti CAPTIVI IN VISUL LUMII IMAGINILOR, CONCEPTELOR, ETICHETELOR, INTERPRETARILOR SAU JUDECATILOR! – ce sunt toate continutul conditionat al mintii pe care l-ati luat ca fiind voi insiva. Si astfel va rupeti, si cadeti, tocmai de starea de implinire a vietii ce este numai acum – CEEA CE ESTE, ASA CUM ESTE, NUMAI IN ACEST MOMENT!

• CAND SUNTETI NEALINIATI CU CEEA CE ESTE ACUM, VOI SUNTETI NEALINIATI LA VIATA INSASI!"

Între Pomul Vieţii şi Mărul muşcat

Şedinţă de consiliere. Neconvenţională. Cu ceai, ciocolată şi, evident, cuvinte. Un destin împărţit de căutări, dublat de alegeri duale, fragmentate sau poate doar libere şi non-conformiste. Ea umple paharele dorinţelor. Păstrează drumurile stabilităţii. O femeie care configurează masculinul de care are nevoie în doi bărbaţi. Complementari, opuşi şi alternaţi. Deschiderea către experienţă, libertate, descoperire şi toleranţă par a fi opţiuni funcţionale în viaţa ei. Paralel, nevoia de siguranţă, protecţie, reciprocitate, fermitate vin să completeze portretul în baroc şi neo-baroc, dat de un crochiu încă în lucru.
Probabil metamorfozele au perioadele lor. Fascinant!

Workshop "Cealaltă voce", şedinţa 2, Înger şi Demon

Cine se mai trezeşte duminică dimineaţa ca să vină la workshop? Este clar, oameni interesaţi de dezvoltare personală!
Tema a fost dată de o situaţie de angajare. Dar nu una obişnuită. Am avut de data aceasta Îngeri candidaţi şi Oameni angajatori. Oamenii, aşa cum sunt ei imperfecţi, aveau misiunea de a angaja câte un înger care să ofere soluţii problemelor acestora. Anunţurile de angajare sunau cam aşa:
"Un înger cu care să mă joc..."
"Sunt la o răscruce de drumuri. Caut un înger care să mă ghideze..."
"Cer un înger care să îmi ofere protecţie şi dragoste..."
"Aş dori un înger îndrumător, eficient..."

Iar îngerii, fiinţe celeste, aveau câte un CV cu oferta.
Simpozionul de prezentare a ofertelor de job şi candidaturi s-a soldat cu 5 cupluri de Oameni-Îngeri, perfect potriviţi nevoilor fiecăruia.

În felul acesta participanţii la Workshop au conştientizat care sunt nevoile lor şi ce au de oferit (care sunt abilităţile şi calităţile), au interacţionat concret şi au integrat experienţa jocului în experienţa reală.

Eric Berne, scenariile de viaţă şi Analia Tranzacţională

Cu viziunea lui Berne m-am întâlnit încă pe "băncile facultăţii de psihologie", în cartea care traducea mesajul scrisă de preferatul Adrian Nuţă. Se numea Analiză Tranzacţională. Mai jos explic conceptele aşa cum le-a creat Berne. Îmi place sistemul explicativ pentru că se apropie de felul în care dezvolt viziunea scenariului de viaţă şi scenariul de film - ca demonstraţie a celui precedent, favorizând starea de martor/observator.

1. Ce este copilul interior?
A. Psihiatru, dr. Eric Berne, MD (d.1970), a dezvoltat conceptul social pe care el l-a numit Analiza Tranzactionala, (AT pentru scurt), şi a introdus la dispoziţia publicului, prin best-seller-ul "Jocuri pentru adulţi" publicată în 1964.
B. Acest concept propune existenţa a trei stări ale ego-ul în personalitatea unui individ, Parinte, Adult şi Copil (PAC pe scurt).
C. Fiecare dintre aceste stări ale ego-ului serveşte unui scop important: (exemple)
I. Suntem în starea de Mamă atunci când ghidăm sau certăm un copil.
II. Suntem în starea de Adult, atunci când tranzacţionăm afaceri sau interacţionăm la nivel social cu alte persoane.
III. Suntem în stare Copilul nostru atunci când ne jucăm sau împărţim intimitatea cu persoana pe care o iubim.
D. Copilul interior este vulnerabil.

2. De ce este rănit Copilul interior?
E. Acesta este analog cu păcatul original.
F. Dar aceasta nu este o problemă atunci când suntem copii, pentru că se potriveşte personalităţii noastre de Copil.
G. Ea devine o problemă atunci când am devenit adulţi.
H. Copii noştri interiori pot contamina gândirea noastra de adulţi.
I. Prin proiecţie, în cazul în care mama sau un înlocuitor mamei are obligaţii faţă de copil, problema nu ar trebui să apară.
J. Din păcate, de la începutul secolului al XX-lea, unitatea interioară a fost chiar mai mult decât o problemă...

3. Cum afectează viaţa noastră?
K. Aceasta afectează vieţile noastre deoarece copilul contaminează Adultul.
L. Copii iau amendă în locul adulţilor, dar când acţionăm ca un copil, când de fapt ar trebui să acţionăm ca un adult, apar probleme sociale, de ex:
M. Alcoolism, fumatul prea mult, bulimie şi anorexie, abuz de droguri, workoholism, dependenţa de sex, dependenţa de jocuri de noroc, cheltuieli excesive, abuzuri relaţionale etc. Orice lucru care este un punct slab sau constrângere negativă, care aruncă viaţa în echilibru şi este o problemă a noastră proprie.
N. De la a funcţiona după mecanismele prezente, la a funcţiona la nivelul la care îţi doreşti.
O. Ca un om care are controlul vieţii. Rana interioară a Copilului din tine este explorarea trecutului pentru a ajunge la starea de Adult complet.
Q. Se simte ca un punct slab sau gol în interior. Te face să te simţi vulnerabil. Te ţine de la a face şi a fi potenţialul tău.

4. Ce se întâmplă când vindeci copilului interior?
R. Creşte imediat forţa interioară.
S. Emoţiile vor fi mai echilibrate, va scade vulnerabilitatea în faţa mediului.
T. Controlul asupra vieţii va aparţiene mai mult ţie decât celor din jurul tău.
U. Va creşte confortul de a încerca lucruri noi şi va scade teama faţă de schimbare.
V. O personalitate puternică!

5. Ce se cere pentru a realiza această schimbare?
W. Durează săptămâni, luni sau chiar ani de tratament sau de consiliere? -Nu!
X. E nevoie de a reţine anumite strategii şi exerciţii mentale? -Nu!
Y. Este nevoie de o anumită disciplină? -Nu!
Z. De ce sună atât de simplu? -Pentru ca este!
AA. Este simplu, dar nu este uşor. Dacă ar fi fost, toată lumea ar fi făcut-o deja şi nimeni nu ar trebui să înveţe acest proces.
BB. Tot ce ai de făcut, împreună cu terapeutul, este să deschizi codul de blocare. Apoi, devine uşor.
CC. De fapt, ea poate fi făcut într-o singură sesiune, cu rezultate permanente.

Workshop 5 "Interior. Noapte", şedinţa 1

Ador începuturile. Fiecare workshop nou descoperă o lume nouă, proprie grupului care se formează. Îmi plac descoperirile. Chiar dacă mecanismele umane sunt finite, exprimarea lor este infinită. Dramaterapia a provocat problema unei tinere în conflict direct, indirect, conştient şi inconştient cu mama sa, simbolic exprimă printr-un stilou nefolosit, închis în cutie, total inutil faţă de misiunea sa; viaţa unor cărămizi care pe rând au exprimat maternitatea, liniştea prezentului şi conflictul aproape de explozie a unei cărămizi transformate într-un ocean infinit în care rechinii apar şi dispar la voia acestuia... Este clar, e de lucru!

Workshop "Pe timp de criză", şedinţa 3, Cinematerapie

Cu mare nerăbadare şi curiozitate, participanţii la workshop au gustat elementele de CinemaTerapie, pe care le implementez pas cu pas în viaţa mea de psihoterapeut care îşi construieşte propria viziune şi metodologie în domeniu. Tema pe care am ales-o, în concordanţă cu nevoile grupului, Cuplul. Iar scurtmetrajele selectate demonstrau infidelitatea, despărţirea din cauza carierei şi o surpriză finală care a presupus un test proiectiv.
Fiecare participant a expus problematici absolut diferite, ca dovadă a diversităţii şi unicităţii noastre. Între distracţie şi analiză, întâlnirea a fost extrem de fructificantă.
Mulţumesc tuturor!

Invitaţie la Workshop Nr 5

Data START: joi, 10 septembrie, 18.30-22.00
Un set de 5 şedinţe de grup adaptate nevoilor participanţilor
Nr de participanţi: 10-15
Atmosferă: umor, relaxare, muzică
Cui se adresează: tuturor persoanelor preocupate de dezvoltare personală care vor să îşi resemnifice scenariul de viaţă şi să genereze un proces intens de autocunoaştere şi reinventare de sine pentru a trăi plenar fericirea şi de a găsi sensurile personale.
Cuvinte-cheie: echilibru, reinventare, arta de trăi
La finalul workshop-ului va creşte uşurinţa de a integra în experienţă cotidianul. Va creşte starea de armonie interioară şi capacităţile de reinventare.
Metode: Tehnici creative de autocunoştere.

Efecte urmărite: conştientizare extinsă şi autocunoaştere, autenticitatea, spontaneitatea şi calitatea comunicării, abilităţilor de contact şi a comportamentelor de rol (în cuplu, familie, relaţii interpersonale, profesie şi organizaţii), adaptare creativă, creşterea nivelului de autoacceptare, autoîncredere şi afirmare, maturizare afectivă şi spirituală, stimularea empatiei şi a capacităţii de a iubi, sprijini şi valoriza, dezvoltarea scenariilor şi soluţiilor alternative inedite, responsabile şi realiste de viaţă, creşterea capacităţii personale, familiale şi colective de a face faţă la stress, criză şi schimbare, activarea şi recanalizarea resurselor autocompensatorii în situaţiile de boală şi de impas existenţial, exerciţiul libertăţii şi participării democratice, autoasumării şi eficienţei creatoare responsabile.

Primul Audio-ghid al relaţiei de cuplu din România

INVĂŢĂŢURILE IUBIRII primul audio-ghid al relaţiei de cuplu din Romania
Un proiect realizat de Compania ID Learning (www.idlearning.ro)
Fă-ti cadou primul audiobook!!!Serie de audiobook-uri ce promoveaza relatia de cuplu,realizata dupa o colectie de texte publicate in cartea "Psihologia Cuplului" a editurii SPER şi al cărei autor este Adrian Nuţă Lectura : MIHAI DOBROVOLSCHI

Invaţăturile iubirii- colectie 6 cd-uri
Iubirea este munca, uneori munca grea. Aceasta munca este cu tine insuti. Iata deviza sub care stau “Invataturile iubirii”,ce-l au ca autor pe psihologul Adrian Nuta. Pe primul volum al seriei, Mihai Dobrovolschi citeste despre “Experienta indragostirii”; “Miturile iubirii”; “Erori fatale la inceputul unei relatii” . “Invataturile iubirii”nu sunt simple explicatii ale esecului sau succesului unei relatii. “Invataturile iubirii” cuprind exemple vii si ofera solutii relevante pentru initierea dezvoltarea si mentinerea sanatoasa a relatiei de cuplu, rezultate din bogata experienta a autorului ca specialist in terapii de cuplu, terapii corporale, thanatoterapie, dramaterapie unificatoare, dezvoltare personala si transpersonala.
Despre autor: Adrian Nuta este doctorand în psihologie, lector universitar Universitatea din Bucuresti, psihoterapeut formator supervizor P.E.U., coautor al psihodiagnozei experientiale, membru fondator SPER, membru in Comisia Stiintifica a SPER
Durata totala Invataturile iubirii vol. 1 : 60 min
Editie completa pe 6 CD-uri

Descrierea proiectului
Oferirea unor cunostinte concrete si relevante pentru initierea, dezvoltarea si mentinerea sanatoasa a relatiei de cuplu, contureza premisele unor informatii deosebit de utile si de permanent interes pentru Dvs.
●Prezentarea informatiilor intr-un stil dinamic, expresiv, nuantat cu umor, dialoguri, dramatism, si adresari directe in raport cu ascultatorul.
●Dimensionarea proiectului sub forma unei colectii de sase audiobook-uri (cu teme corelate si succesive).
●Transmiterea informatiilor sub forma inregistrarilor audio permite valorificarea cu usurinta a continului, pentru orice tip de “ascultator”.
●Durata de auditie a unei inregistrari (1 ora) permite valorificarea facila si placuta a continutului de catre ascultator.
●Carcateristicile fizice ale produsului final (dimensiune, greutate, volum) permit valorificarea lui in moduri variate,accesibil si usor de purtat.

Temele abordate în fiecare audiobook
1 *Experienta indragostirii*; *Miturile iubirii*; *Erori fatale la inceputu unei relatii*
2 *Relatii condamnate la moarte*; *Regimuri de detentie ale iubirii*;
3 *Ispita si primejdiile dependentei*; *Tipuri de dependenta emotionala*; *Autonomie si intimitate in relatia de cuplu*;
4 *Posesivitatea*; *Gelozia*; *Infidelitatea*;
5 *Unde gresesc femeile*; *Psihologia comunicarii la barbati*
6 *Iubire asumata* (practica si iscusintele iubirii, angajamentul de a iubi, iubire si responsabilitate).

Pasaj ilustrativ
“ 2.2. MITUL NR. 2
Iubirea este recunoscută imediat la prima întâlnire Cum ar veni, când îţi întâlneşti partenerul de viaţă pentru prima oară, marea iubire te loveşte ca un ciocan în moalele capului. Parcă e ceva în felul cum te priveşte, cum îţi vorbeşte şi cum se poartă ce îţi comunică un mesaj de tipul: EA: „Acesta e bărbatul vieţii mele.“ Iluzia că vom şti instantaneu dacă este vorba sau nu de „adevărata“ iubire e întreţinută de filmele romantice la care suntem expuşi, de cântecele pe care le ascultăm şi de propriile noastre reverii. Atracţia irezistibilă şi încărcătura fascinatorie a acelor momente anulează temporar orice judecată lucidă şi declanşează un program mental numit „dragoste la prima vedere". Nu susţin, în nici un caz, că ar fi imposibil să-l recunoşti, încă de la început, pe cel alături de care viaţa îţi va deveni o experienţă plină de sens, bucurie şi armonie, datorită satisfacerii reciproce a proiecţiilor complementare de rol-sex. Afirm doar că e posibil să recunoşti ceva special în celălalt încă de la început, dar iubirea profundă, reală, se dezvoltă în timp.
Iubirea profundă, reala, se dezvoltă în timp. Este ca şi cum, aflat undeva într-o iarnă geroasă, ai ocazia să faci focul fie din ziarele pe care tocmai le-ai citit, fie din lemnele care sunt într-o magazie alăturată. În primul caz, focul se va aprinde imediat, va fi strălucitor şi intens. La fel de repede, se va stinge. În al doilea caz, focul va porni greu şi va arde încet. Dar căldura lui va dura şi îţi va permite să ai o seară şi o noapte liniştită. În acelaşi fel cred că se dezvoltă o relaţie solidă şi autentică. Consecinţele credinţei simpliste în „dragostea la prima vedere" sunt previzibile [...]”

Particip la acest proiect în calitate de Distribuitor, motivaţia mea fiind susţinută de admiraţia faţă de Adrian Nuţă – formatorul meu în psihoterapie. Consider că lectura textelor sale merită din plin şi recomand acest material ca sprijin în dezvoltarea personală. Pret: 42 lei.
Datele mele de contact pentru comenzi:

O duminică de Muzeu

Muzeul Naţional de Istorie.
Expoziţia cu efectele bombei atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Imagini, documentar, date statistice. Distrugere. Regenerare.

Expoziţia "O istorie pe două roţi" - motociclete mai vechi şi mai noi, interesant mi s-a părut comentariul despre proprietarul fiecărei motociclete, mai mult sau mai puţin reconstituite, de unde şi când a fost cumpărată.

Expoziţia de timbre româneşti, cu detalii semnificative ale matriţelor, aranjamente, costume, nume care au marcat evoluţia Poştei Române.

Şi la final ne-am făcut deliciul comorilor din aur şi briliante din Tezaurul Românesc. Extrem de inspirant!

Fiind în zona Muzeului, nu puteam rata un prânz la Carul cu Bere şi un desert la "Chocolat". Mmmmm....

Seara rusească la Ceainăria Serendipity

Pentru că în cadrul familiei mele, ieşirile în oraş sunt foarte apreciate, am ales să mergem la seara de ceai şi muzică rusească. Plimbarea până acolo a demascat priveliştea ambasadelor discret amplasate. Ceaiul rusesc a fost, să zicem, tolerabil (pentru mine). Muzica rusească, da, însufleţitoare. Plină de har, talent, suflet şi pasiune, Natalia, ne-a dedicat, nouă, pasionaţilor de ceai, un întreg spectacol impregnat cu spiritul arzând al Katiuşei. Ceai, muzică live şi compania oamenilor dragi: soţul meu, Mădălina, Maria, Luciana şi Dragoş - iată ingredientele unei seri neobişnuite.

Workshop 4, "Cealaltă voce", şedinţa 1

O nouă provocare. Un nou început. 18 participanţi. Toţi deosebiţi.
Ca de obicei, dramaterapia care ne deschide poarta către mecanismele noastre, face loc expresiei fiecăruia, poveştii fiecăruia întegrată în povestea întregului grup.
Pe scurt, avem o Bicicletă Giselle, Bicicleta este rezemată de un Cric. Relaţia dintre Cric şi Bicicletă este una nouă. Bicicreta se simte o povară. Cricul se simte util şi îi place că are putere să susţină. Bicicleta are o Stăpână. Stăpâna este veselă şi jucăuşă. Vrea la plimbare. Coboară din bloc cu Liftul. Liftul este angrenat în munca lui banală, repetitivă, că doar nu are de ales.
Plimbarea este plină de savoarea peisajelor luminoase ale plimbării de 2 ore. Însoţitoarele sunt o pereche de Căşti, un MP3. Plimbarea dăruie o Fântână care are nevoie de umbra unui Copac, de Vânt, de Ploaie, de Soare, de Iarba. O Stea îndepărtată observă tot ce se petrece fără a se implica. Curcubeul aduce pace.
Analiza a fost pe măsură.

Workshop 3, "Pe timp de criză", sedinţa 2

Pe lângă "Dansul creionului" în care participanţii au explorat felul de a se implica în relaţie şi de a conştientiza responsabilitatea de la capătul de relaţie, tema modulului a fost: FEMININ-MASCULIN - polii din interiorul fiecăruia. Sarcina a fost de a desena o figură (personaj) feminină şi una masculină - însoţită apoi de analize psihologice a conţinutului fiecărei creaţii.

Problematizările au ţinut de "ah bărbaţii aceştia care m-au dezamăgit", "femeile acestea atente la detalii", "cei doi seamănă", "nu am desenat elementele feţei ca să nu pară ridicoli", "am desenat doar feţele din comoditate", "caricatură şi pastel", "în căutarea elementelor lui masculine" etc

Fotografiile sunt pentru a transmite atmosfera şi felul în care starea de copil dezvăluie interiorul preţios.

Workshop 2, "Prezentul", şedinţa 5 şi seara de celebrare

Aura. Dincolo de ce se vede, dar suficient de perceptibil pentru un aparat, să zicem, revoluţionar. Minunatul specialist Irena Costin, o femeie spirituală şi iniţiată în secretele invizibilului, ale energiei şi timpului dincolo de timp - măsoară enigmele aurei dând interpretare peisajului sufletului nostru.

Apoi, celebrând momentul sufletului uman, acompaniat de festinul unui tort, diplome şi bucurie, am închis încă un capitol, încă un grup care a devenit mai aproape de interiorul său.

Felicitări.

MNAC

Inainte de a ajunge la Muzeu, am inconjurat cu soţul meu toată îmrejurimea Casei Poporului... o adevărată dificultate de a ajunge la destinaţie.
2 expoziţii video:

THE SOCIAL BEING OF TRUTH - Documentarul - la limita dintre realitate şi ficţiune - cât de mult ne poate conecta un documentar cu realitatea problematizată şi tematizată.

Disobedience. An ongoing video archive - arta şi nesupunerea socială - un domeniu de interes pentru mine - oare cum oamenii pot lupta cu adevărat pentru drepturile şi confortul lor? Până unde pot ajunge? Care este limita şi amploarea nesupunerii? Unde intervine renunţarea?

Apoi nu ne-am putut abţine să nu bem un ceai delicios la BAR-ul muzeului. Încă îi simt gustul!

O relaţie completă

Trecută de la rural la urban, de la o cultură estică la una vestică în tranziţie, la marginea unei generaţii pre/post internet, într-o societate de consum, cu accent pe dinamica informaţiei, diversitatea valorilor şi criza identităţii - iată portretul generaţiei mele. Într-un mediu în care viteza e totul, inteligenţa te poate scoate din anonimat. Cariera te poate lansa sau ucide.
Acestea este contextul care face intimitatea postodernă un teren al noilor provocări.
Nu ştiu în ce măsură backgroundul meu moral şi cultural m-a sprijinit, dar sunt fericită că pot avea o RELAŢIE COMPLETĂ.
Căsnicia mea şi a soţului meu este, da, o relaţie completă. Iar asta presupune oameni compleţi, independenţi, adaptaţi ritmului, metamorfozelor şi evoluţiei. În spaţiul sufletelor noastre e loc de a experimenta orice raport unul faţă de celălalt. Putem fi copii, parteneri de afaceri, regizorii unui dialog, actorii unei piese sociale, dansatorii unei petreceri, factori de decizie, evaluatori comportamentali sau ... infinit statual.
Mă gândeam că această RELAŢIE COMPLETĂ pe care o experimentez zilnic nu era posibilă decât într-o imaginaţie pur teoretică, neaccesibilă realităţii mele experimentale. Şi totuşi mi se întâmplă. Este prima oară când am contrariat în propria mea minte legea atracţiei. Pentru mine este extrem de clar: sufletul pereche există, relaţia completă există şi totul constă în sincronizare, o formulă matematică magică pe care nu o înţeleg, nu o explic, dar o trăiesc. O iubire crescendo, un angajament motivat de propria sa forţă, un sistem de ecuaţii care de fiecare dată dau rezultatul infinitului.

The Alibi

Un film pentru marţi seara, alături de un soţ iubitor, popcorn şi confortul pernelor. Un film care te ţine în tensiune, dar accesează sensurile căsniciei, non-fidelităţii şi a mariajului ca afacere. Personajul nostru nu crede în iubire veşnică, replica lui find "Nu am întâlnit persoana potrivită". Într-adevăr, dragostea este omul potrivit la locul potrivit. Titlul filmului dezvăluie jocul prin care în spatele afacerii sale, însuşi personajul va avea nevoie de un alibi.
Dincolo de joc, montaj care îţi ia ochii, personaje comice ironic prezentate, avem statistici şi realităţi legate de infidelitate, minciună, situaţii dramatice. Întrebarea este, în ce fel fiecare poate preveni, în propria sa viaţă, infidelitatea sa sau a partenerului. Fiecare acţiune are consecinţe. Uneori multiple. Cînd înţelegi asta, jocul devine foarte responsabil, iar viaţa, un act de regie asumat şi bine gândit. Sunt pro spontaneitate, dar să fie în baza unei securităţi morale.

Workshop 2, "Prezentul", şedinţa 4

Totul începe cu responsabilitatea... Societate şi individ. Întrebarea lui Dan ţine de legătura dintre responsabilitate şi conştienţă.

"Ne pregătim să plecăm pe o insulă. Valiza are capacitatea de a conţine orice. Aveţi 2 min să vă umpleţi valiza."

Dan a găsit şlapi, bermude, balonaşe, obiecte pentru igienă, tricouri.
Ce fel de persoană este?
Căreia îi place să se distreze,
A cui este valiza?
A lui Alex.
Te recunoşti în descriere?
Da.
Cât stai pe insulă?
Alex: aş vrea distracţie, foc de tabără, plajă, sex, cercetarea insulei, relaxare.

Analiză: Îmi lipseşte Dana. A plecat.
Ai ocazia să îi spui lucrurile pe care nu ai reuşit să i le spui.
Dana, m-a deranjat infidelitatea, minciuna. Am fost tolerant cu tine...

Alex1, ce ai găsit în valiză: binoclu, cuţit, ciocolată, haine, telefon satelit, pistol, busolă.
Ce-ţi spune această valiză?
Are chef de aventură, adrenalină, vrea să vâneze...
Al cui e bagajul?
Al lui Alex2.
Avion, prăbuşire,
Mă apăr de necunoscut. Pun răul înainte. Îmi iau măsuri de siguranţă. Îmi place să şochez. Efectul glumelor pe care le fac. Creativitatea.

Alex2: gel de duş, prosop, încărcător de mobil, aparat foto, haine, sleep, papuci, laptop.
Ce fel de persoană este? Femeie. Şi-ar pune în primul rând gelul de duş. Scrie. Păstrează contactul cu realitatea. Merge într-un mediu civilizat. E o persoană care abia aşteaptă să ajungă la mare. Totuşi e bărbat. Un bărbat mai grijuliu.
E Tudor.

Tudor: Ultima oară am uitat gelul de duş... hehe.
Briceag, lanternă, recipient pt apă, cremă de soare, harta insulei şi a împrejurililor, mâncare pentru o zi, haine, apă, sac de dormit.
E o persoană pramatică. Vrea să exploreze.
Al cui este bagajul? Al lui Dan.
Tudor: am devenit conştient despre strategia de perceţie - oglinzi paralele. Raţionalizarea. Jocuri. Nu evit în viaţa reală.

Codruţa a găsit în valiză: Apă, igienă - îngrijire personală, chibrituri, haine, încălţăminte, hrană, sac de dormit, cort, ac şi aţă, I-pod, Aparat foto, foarfecă, cărţi, lanternă. E grijulie, realistă. E opus bagajului meu. E Mădălina.

Mădălina - insula este pustie, am resurse limitate. Nu mi-am luat chiar tot ce aş fi avut nevoie. Fiind o insulă pustie, mi-aş lua prietenii, aş dori vacanţă cât mai long.
Mădălina, ce e în bagaj: haine - rochiţe cât mai vaporoase, pantaloni, parfum, persoana iubită, anticearcîn, pat moale şi mare, cărţi, reviste, aparat foto, spray pt ţânţari, mâncare. O zi. Ce îţi spune acest bagaj despre parsoană? E cochetă, iubeşte,
Codruţa - am nevoie de linişte.

Lavinia: haine, cărţi, obiecte de igienă. Foarte simplu. De obicei car multe, folosesc puţine. Îmi place să citesc. Pe insulă poţi să întâlnesc oameni.

A fost despre imaginea socială. Despre cum suntem percepuţi.

Interviu surpriză

Florin Streche a venit cu ideea lui genială.
Interviul este chiar aici:
http://mixuldecultura.ro/?p=3375
(există şi înregistrarea audio)

Cinci minute la o cafea de Ion Cosmovici

Eseu despre intimitatea postmodernă.
Forma de a scrie ideile, prin titluri şi capitole, ating postmodernismul, din rădăcini. Intimitatea este respirată de Cosmovici prin toate faţetele ei, de la superficialitate la puritate, de la Brâncuşi, la delete icon, de la atingerea prin privire, la întâlnirea completă, eternă, dusă până la capăt. Singurătatea postmodernă.
Va urma... (sunt la pag 48)

Iubind

Iubesc intens, pe alocuri nebunatic, dar plin de angajament. Iubitul meu este soţul meu (evident). Îl iubesc şi îl aştept. E ca un nou job pe care îl am de vreo 2 luni. Un job pe viaţă (asta e partea bună a lucrurilor). Sunt încântată, altfel spus, sufletul meu cântă şi dansează (sper cât de curând şi la propriu, la o şcoală de dans). Cinele simple sau rafinate, sarcinile cotidiane sau complexe, planurile multiple sau epuizante, toate acestea au devenit ingredientele fermecătoare ale unei căsnicii care se desfăşoară după scenariul viselor mele, evident, lăsând loc şi surprizelor.

Workshop3, "Pe timp de criză", şedinţa 1

Melania Ştefănescu mi-a făcut onoarea să participe în calitate de co-trainer la acest workshop. Participanţii sunt din categorie selectă. Intelectuali dificili ;))).
Ca fiecare workshop, socializarea începe cu metoda mea preferată - dramaterapia nuţiană. Povestea ad-hoc s-a soldat cu aripile frânte ale trainerlui (adică ale mele) date de dificultatea participanţilor de a intra în rol (uhhh, intelectualii dezvoltă multe rezistenţe şi raţionalizări).
Avem un Gândac (Lex) levitând pe undeva pe un câmp galben. Chef de zbor şi plimbare. Ar vrea să se aşeze pe undeva, cică pe o bară (dar nimeni din grup nu vrea să ia rolul de bară), aşa că ne alegem cu un copac (Georgiana). Copacul pare a fi primitor, dar totul până la "agresiune fizică", din fericire, ringul de box e în afara laboratorului nostru, deci ne alegem cu o albină (Joy), jovială, energică, muncitoare şi conştiincioasă. Gândacul nostru este atras de albină, dar pare (sau chiar este) timid. Şi cum avem o soartă care intervine în toate, viaţa din povestea noastră întinde o provocare. Printr-un incident neaşteptat, gândacul este expulzat din copac. Acesta alege să zboare stre alte meleaguri, mai aproape de pădure şi râu. Se oglindeşte un pic în râu, regretând totuşi lipsa albinii. Între timp, albina noastră trece printr-un demers decizional, talerele balanţei conţinând stabilitatea şi sarcinile de serviciu, familia şi tradiţia şi necunoscutul, aventura, noul. Poate mai puţin în viaţă, dar în poveste, albina noastră alege nebunia. Şi aşa cum este ea norocoasă, îl găsesşte pe gândacul plin de dor şi noţiunea de cuplu nici nu mai trebuie explicată. Şi pentru că personajele noastre trăiect o aventură, noile decoruri devin un vârf de Munte (Daniel), o plajă cu o Mare liniştită (Ionuţ), un apus de Soare (Alex) şi un Vânt prietenos şi salvator (Sevi), ca na, ca în orice poveste, obstacolele nu au fost de neglijat. Toată lumea tindea spre finalul fericit, demonstrând a nu ştiu câta oară (pentru mine) sămânţa nobilă a sufletului uman. Hehe...

Workshop 2, "Prezentul", şedinţa 3

Întâlnirea din cadrul workshopului are un caracter experimental şi include Cinematerapia. Am ales ca material de lucru, "Persona" de I. Bergman - psihodiagnostic - Test asociativ-imagistic şi "Spring, Summer, Autumn, Winter and Spring..." de Kim Ki Duc - un film care, alături de imaginea presărată cu bijuterii picturale, atmosfera plină de linişte şi profilul contemplativ al montajului, filmul conţine filosofia orientală legată de sensul vieţii, etapele vieţii, realitatea vieţii, procesualitatea vieţii. Scopurile mele au fost să mă opresc la anumite secvenţe pentru a puncta câteva comentarii legate de posibile semnificaţii. La final, am cerut un feedback de secvenţa care a avut cel mai mare impact asupra fiecărui participant.
Rezultatele par a fi pe măsură.

Workshop 2, "Prezentul", şedinţa 2

A trecut o săptămână şi ne reîntâlnim în formula noastră elaborată. Astăzi moderează Mihaela. "Vocea mării", cu scoici, pietre. Investigăm mecanismul alegerii.

Tudor: face o alegere spontană, piatra sa reflectă lumină. Ajungem să explorăm timiditatea şi felul în care alege să joace "cu cărţile pe masă". Mecanisme de apărare: Raţionalizarea.

Dan: alege pe criterii vizuale, pietrele sunt comune, deci scoica este frumoasă, interesantă, lucioasă, sclipitoare, are imaginea care aminteşte de spirală (aminteşte de evoluţie), mare, cu o culoare deosebită. Semnele de pe scoică amintesc de etape de dezvoltare, de lucrurile pe care aceasta le lasă în urmă. O ascultă - "marea este liniştită". Amintirea legată de bucinca şi vitrina cu scoici. "îmi place să iau, nu cer". "Nu îmi este uşor să aleg", "aş vrea să ştiu ce să aleg".

Lavinia: "mi-a sărit în ochi, mi se potriveşte perfect, nu există diferenţe dintre mine şi ea, nici nu mă gândeam că aş putea găsi o piatră perfectă, se mulează perfect cu mine, am o stare de bucurie, de uimire, aş vrea să dansez". Apoi alege o altă piatră, care o completează pe cea aleasă. "Aleg altă piatră care se potriveşte cu piatra mea. Nu lupt, renunţ. Las lucrurile să curgă, să treacă timpul. Am încredere că îmi va fi bine. Refuz să mă agăţ. Învăţ. Am o viaţă de învăţat. Ce câştig? Mă bucur" - acelaşi mecanism, ştim noi care. PS: pasivitate versus acţiune.

Codruţa: "la început nu am ştiut dacă e o piatră sau scoică. M-a atras pentru că e haioasă, rotundă, reflectă lumina, este fină, alunecoasă." Scoica noastră are o parte netedă, rotundă şi una care aminteşte de "colţi". Aparenţele înşeală. "Faptul că e lunecoasă, îmi aminteşte de topogan. La 5 ani - frică de topogan - dar adulţii au încurajat-o cu un HAI! - curiozitatea şi curajul au învins frica." Dor de copilărie.

Mădălina: "am ales o scoică care să se simtă bine în palmele mele. Apreciez comunicarea. Ştiu ce vrea. Sunt dispusă să îi împlinesc dorinţa. E o scoică perfectă. Ajutorul nu este mereu apreciat." Urmează o discuţie despre relaţia cu mama. Atât de dureros este subiectul, încât raţionalizarea este unica formă de a supravieţui psihologic trecutului. "Eu sunt scoica. O scoică deosebită, perfectă, pictată" ;)) Un final cu happyend.

Alina: "scoica pe care am ales-o este simplă, mi-a sărit în ochi." Ar fi dorit piatra. După şansa unei noi alegeri, destul de ezitante, descoperim nevoia de curaj, ezitarea fiind un mecanism anterior.

Cristina: "am ales din comoditate. Scoica e albă - albul mă linişteşte. Are imperfecţiuni. Locul ei nu este aici, ci pe o plajă exotică. Nu am răbdare, sunt dificilă." Ideea de incomplet persistă.

Alex: "aştept alţii să aleagă, apoi fac şi eu alegerea. Piatra mea este ca o descoperire arheologică, poate e foarte valoroasă, ea ne transmite ceva din trecut, pe ea pare a fi desenat ceva, a fost tratată ca ceva neimportant, dar poate fi valoroasă. E mică. pare a fi completă. Are utilităţi. Culoarea pielii. Este inestimabilă. Sunt fericit, mulţumit, mi-ar place să o port cu mine. Însă este a mea doar într-o anumită măsură. O pot dona pentru un scop nobil. Îmi plac lucrurile mici şi complicate, cu particularităţi, faţete. Piatra are un sunet de cristal, o melodie. E o operă de artă."

Exerciţiul a avut scopul, sub pretextul alegerii unei pietre sau scoici, să investigheze şi să pună participanţii în contact cu mecanismul propriilor alegeri. În spatele jocului ne este mai uşor să ne exprimăm. Rolul terapeutului este de a contribui la conştientizarea că dincolo de joc, mecanismele sunt la fel şi în viaţă.

Workshop 2, "Prezentul", şedinţa 1

Oameni noi, spirite noi, nevoi şi trebuinţe noi, un nou co-trainer - Mihaela Ţone Turmac - psiholog şi consilier în formare la SPER. Şedinţa a dezvăluit un scenariu de grup explorat prin dramaterapie. Am avut un porumbel (Mădălina) instalat în Tibet, pe creanga unui superb măr înflorit cu flori roşii (Sabina), apoi în peisaj a mai apărut un porumbel, un el porumbel (Tudor), inofensiv în spaţiul personal al porumbiţei noastre, dispus să ofere ajutorul său, aproape necondiţionat, comunităţii în care a aterizat dintr-o călătorie fermecătoare. Apoi pomul nostru ne vorbeşte despre un ciot (Dan), pe care l-a iubit, platonic, dar care a fost tăiat, ca rezultat şi pedeapsă a incapacităţii de a răspunde dragostei mărului nostru. Ciotul se pare că este pe ultima sută de metri a vieţii lui şi dacă nu primeşte apă în următoarele 30 min, va sfârşi. Însă, apare o Stăpână a Livezii (Lavinia) salvatoare, care aduce apă, grijă, dragoste şi suport necondiţionat. Apoi, în povestea noastră, pomul stresat de eşecul iubirii platonice dedicate celuilalt pom dic care a rămas ciotul muribund, compensând lipsele emoţionale prin carbohidraţi, apare un tiramisu (Mădălina), dulce, savuros, cu ingrediente selecte. O parte din el lipseşte, aflăm pe parcurs că e jumătatea ei, care devine Rom. Porumbelul face rost de Rom. Apar şi alţi beneficiari şi pofticioşi la tiramisu, o cârtiţă micuţă, orfană şi drăgălaşă (Codruţa). Parcă povestea se încheie şi observ la toată lumea nevoia unui Happy-end. Regizăm povestea, regizăm viaţa. Analiza psihologică îţi propune să investigheze dedesubturile lui "În ce fel rolul te reprezintă în viaţa de zi cu zi?". Am aflat mecanisme relevante şi e clar că avem mult de lucru! Succes!

Workshop "Cine sunt", seara de închidere

Se pare că au trecut deja 5 săptămâni şi debutul proiectului meu face prima sa aniversare. În spiritul dezvoltării personale, alături de tort, ultima temă Despre Frumuseţe şi Alimentaţie, am încheiat etapa treburilor noastre cu diplome, proful fiecăruia şi Scurt chestionar de evaluare a Workshopului.

Mai jos sunt extrasele din profile, evident cu păstrarea identităţii fiecărui participant:
1. Felicitări pentru asumarea liberei expresii. Felicitări pentru angajament şi forţa cu care autocunoaşterea deschide porţile sufletului tău.
Prezenţa, felul implicării, dinamica, rezultatele testelor proiective relevă un profil conţinător de un Eu în definire, necoagulat, în căutarea rădăcinilor, puternic conturat de instabilitate cu un mecanism de apărare accentuat de nevoie de a delimita propria persoană din clişeul anonimatului. Creativitatea contribuie mult la construcţia personalităţii, nevoia de afecţiune şi acceptare. Un blocaj la nivelul naşterii şi o memorie inconştientă a prezenţei mamei, privat de legitimă apartenenţă parentală. Devine o temă interioară punctată de momentele cinematografice regizate fără operator. Cu Umbra unificată, conştient de limite, de şanse, de posibilităţi. Totuşi te confrunţi încă cu acea nesiguranţă de sine care te împiedică să obţii ceea ce îţi doreşti, iar dorinţa şi alegerile estetice, sensibile, morale, corecte sunt deseori contracarate de valorile unei societăţi care se confruntă cu o criză la toate nivelele sale. În cadrul întâlnirilor noastre ai manifestat curaj, iniţiativă, implicare – dovezi ale opţiunilor tale pt un mediu elevat, intelectual, cu valenţe artistice, deschis la comunicare. Ai o capacitate bună de înţelegere a propriilor emoţii, managementul lor şi abilitatea de a conversa diplomat. Pentru echilibrul optim, lucrează la relaţia cu rădăcinile tale şi la fermitatea cu care ceri Universului ceea ce îţi doreşti.


2. Explozia ta ascunde singurătate şi nelinişte. Neliniştea rădăcinilor tale şi a locului tău. Este fascinant că tu continui să cauţi, poate că te grăbeşti, dar asta este caracteristica temperamentului tău, pentru că în grabă uiţi sau treci prea repede peste esenţial. Eşti creativă, dinamică, multilateral dezvoltată, adaptabilă, pe alocuri oportunistă, însă păstrezi valorile moştenite şi sfinţenia cu care unele lucruri pur şi simplu nu trebuie făcute. Resursele tale sunt sociabilitatea, deschiderea către nou, către evoluţie, curiozitatea cunoaşterii şi energia cu care te implici acolo unde simţi că este cazul. Îţi sugerez şi recomand să te apropii mai mult de intuiţie şi să renunţi în a căuta răspnsurile în afara ta, pentru că ele sunt în interiorul tău. Necesităţile tale financiare te ruinează pe interior, pentru că această instabilitate îţi ia din energie şi te seacă de puterea de a face lucruri esenţiale, împlinitoare pentru o femeie. Nevoia ta de control şi iniţiativa ceva mai mare sunt elemente care fascinează bărbaţii, dar în acelaşi timp îi sperie. Fii mai atentă la ceea ce emani în jurul tău, ieşi un pic din tine şi priveşte-te cu ochii altora, astfel vei descoperi Eul perceput şi vei înţelege mai bine felul şi motivaţiile cu care alţii se raportează la persoana ta. De altfel, inteligentă, puternică, în posesia soluţiilor, flexibilă – ingrediente care te vor sprijini în alegerile tale de viaţă. Reţine că nimic nu este întâmplător, orice eveniment sau întâmplare este purtătoarea unui sens şi ceea ce nu te omoară, te face mai puternică. Cere Universului orice, şi vei primi.


3. Mă întreb în ce fel ţi-a folosit Workshopul. Având în vedere liniştea perfectă de pe faţa ta. Hehe.
Cuvintele cheie care îmi vin în minte când am în faţă rezultatele testelor pe care le-ai completat sunt: echilibru, toleranţă, iubire. Un om care şi-a unificat umbra, care funcţionează cu mediul său ca într-un organism cu celule generoase. În eseu scrii că vrei să fii de folos societăţii, oamenilor din jurul tău, comunităţii, ţin să fac observaţia că la workshop, ai fost aproape în afara iniţiativei de a face publică această dorinţă a ta, însă am observat foarte bine cum ai făcut contribuţii pentru fiecare în mod tacit, discret, lipsit de publicitate. Se vede că toate domeniile vieţii tale funcţionează armonios şi în acord cu nevoiele tale interioare. Mai mult nu simt nevoia să mai scriu.

Este interesant planul tău de acţiune pentru a fi de folos mediului tău. Când e gata, aş putea să-l văd?


4. Gânditor, filosof, cu înclinaţii spre meditaţie. Flexibil, cu iniţiativă, cu artisticitate, poate un pic îndepărtat de propria esenţă, ca dovadă, te-ai transformat într-un căutător al ei. În contact cu Umbra, o ascunzi, lăsând vederii Persona, bine gândită şi bine construită. Adaptabiltatea, nevoia de performanţă, înclinaţia ctre rezultate aduc acel minim stres care te pun în funcţiune şi te optimizează, uneori cu preţul neliniştii tale. Alternezi stările şi reuşeşti prin inteligenţă emoţională. Participativ, energic, curajos, colaborativ, sociabil – resurse care te lansează şi te sprijină în multilateralitatea proiectelor tale, dar care este preţul? Ce pierzi dacă te opreşti şi respiri?

5. Valorile tale te apropie foarte mult de adaptarea la o lume materialistă cu nevoile ei clare de performanţă, acţiune, extreme, compromisuri. Felicitări pentru momentul pe care ţi l-ai oferit la workshop de a sonda, descoperi, evalua stările tale, ceea ce este ascuns de obicei ochiului uman. Implicarea ta şi tot ceea ce ai experimentat în cadrul grupului au evidenţiat conflictul etern între feminin şi maculin, neelucidat încă în spatele la ceea ce se vede. O perspectivă îngustă, limitată te poate priva de a vedea splendoarea realităţii. Noi oamenii avem fascinaţia, dar şi limita de a vedea toate lucrurile din punctul nostru de vedere. Îţi propun ieşi din pielea ta şi să intri în pilea personajelor pe care le ai in jocul vieţii tale. Măcar din când în când. Este posibil să descoperi elemente surprinzătoare.
Eşti decepţionat de femei. Ţi-e teamă de sancţiunea societăţii şi legile ei. Ai o lume a ta ascunsă pe care o protejezi. Probabil cineva te-a rănit sau te-a dezamăgit cândva. Poate nu eşti mulţumit nici de rădăcinile tale şi încerci zi de zi să îţi construieşti o identitate care nu îţi aparţine. Nu e nimic periculos în a construi, este chiar salutabil, dar te invit să fii conştient de asta, să o faci din alegere, nu din frică sau teama de a fi abandonat, nu ai cum să fii abandonat pentru că nu mai eşti copil, dar în tine locuieşte un copil pe care îl protejezi...
Puternic, orientat către valori materiale, cu ambiţie de neclintit, chiar rigid, observă dacă realizările tale îţi aduc satisfacţii sufletului tău. Dacă da, atunci eşti pe drumul cel bun!

6. O perioadă dificilă în viaţa ta. Instabilitate, renunţare, întrebări, emoţii depresive. O stare care prin natura ei corozivă te seacă de resurse şi energie şi te aruncă pe uşa non-sensului. Unica ta resursă eşti tu însăţi şi disponibilitatea ta de a construi un nou început, o nouă etapă, poţi face asta numai integrând şi întelegând sensul experienţelor tale şi felul în care tu însăţi eşti responsabilă de ceea ce ţi se întâmplă. A te elibera de trecut reprezintă cheia reinventării tale şi ieşirea din depresie. Altfel, experienţele se vor repeta şi insatisfacţiile tale se vor transforma într-un pattern al eşecului. Mintea ta trebuie curăţată de prejudecăţi şi pregătită pentru a vedea lumea, realitatea dintr-un unghi optimist, încrezător, curajos, nou, proaspăt. Natura te-a dotat cu o mulţime de resurse, printre care: putere de muncă, responsabilitate, simţul dreptăţii, inteligenţă, sensibilitate. Îţi sugerez să te pui pe treabă pentru a le folosi mai mult în folosul echilibrului tău. Viaţa nu stă pe loc, ea se reinventează în permanenţă, aşa că poţi fi pe val sau poţi fi ca o piatră împotriva valului, tu alegi.
Felicitări că ai venit la Workshop!

7. Echilibru. Conştienţă de sine. Contact cu viaţa.
Echilibrul este dat de felul în care viaţa creată de tine este conţinătoarea elementelor diversificate, unde armonia dintre plăcut şi necesar amestecă responsabilitatea cu deliciul momentelor de relaxare, unde fiecare om are locul lui, rolul lui, sensul lui pentru tine. Delimitezi cu un discernământ perfect binele de rău şi simţul dreptăţii şi al onoarei crează spaţiul cavaleresc al Eului tău. Echlibrul tău e dat de logica cu care alternezi alegerile tale.
Conştienţa de sine este mecanismul prin care lumea ta interioară a devenit o lume plină de miracolul descoperirii, descoperirea sinelui tău şi a lumii înconjurătoare. Deschiderea în faţa noului, încrederea în capacitatea Universului de a răspunde nevoilor tale, curiozitatea şi ochiul tău cu calităţile microscopului căruia nu îi scapă detaliile care de obicei fac diferenţa.
Contactul cu viaţa este o metaforă a prezentului, al capacităţii de a fi permanent în realitate, dând momentului forţa maximă pe care o necesită. Intensitatea cu care investeşti momentul prezent stimulează creativitatea, capacitatea de a accesa soluţii, bucuria cu care poţi savura un eveniment plăcut sau simţi durerea unui eveniment nedorit.
Păstrează aceste mecanisme ale viaţii şi amplifică-le pe măsură ce evoluezi şi totul în viaţa ta va fi, aşa cum este acum, împlinitor.

Workshop "Cine sunt" cu filmoterapie

Experimental, nou şi pentru mine, frământată de descoperirile în domeniul psihoterapiei de grup, întâlnirea nr 4 din Workshopul "Cine sunt", din fercire nu s-a soldat cu accident psihologce date de sencvenţa cheie din "Persona" de Ingmar Bergman în care doctoriţa devine pacienta pacientei sale, metafora în cazul terapiei la care ader ascunde sau dezvăluie că meseria de psiholog ca şi chirurg al sufletelor umane, face demo-ul propriei sale chirurgii pe propriul său corp. Clipul chee de la inceputul filmelor pentru mine este un moment al dezgropării umbrelor noastre psihologice (umbra, concept al psihologiei Analitice, definită de Adrian Nuţă - conţinătoare de acele aspecte psihologice pe care le ascundem nu doar de ceilalţi, ci şi de noi înşine. "Umbra", pag 10, ed Sper, 2004). Umbrele participanilor - un prilej de transparenţă, mai mult sau mai puţin cenzurată. Un tesc al emoţionalităţii umbrite a fost luminată de testul arborelui, testul filmic şi testul "Cine sunt". Obţinând acordul, voi posta 2 dintre eseuri care au relevat creaţia şi echilibrul.

"Privit la microscop din spaţiu sau dintr-un observator de pe altă planetă, probabil că sunt un bulgăre de materie încă necunoscut.
Mărind imaginea către suprafaţa pământului, către zona în care mă aflu, sunt un punct mişcător care interacţionează cu o altă punte. Sunt un punct viu, imprevizibil, greu de urmărit în aglomeraţia de aici.
Mărim spectrul mai mult până pot fi privit din apropiere şi pot spune că fac parte dintr-un sistem şi depind direct de acţiunile celor din jur aşa cum toţi suntem afectaţi în această comunitate.
Folosesc instincte primare de supravieţuire şi imediat ce acestea sunt asigurate trec către nivelul următor şi anume conceperea unor serii de acţiuni bazate pe principii.
Din punct de vedere al societăţii din care fac parte mă bucur din plin de o viaţă liberă fără sechestru pe drepturile spiritului liber aşa cum au avut generaţiile anterioare.
Ca şi metodă de gândire folosesc mult logica, silogismul şi inducţia. Încerc mereu să anticipez evenimente şi sp aleg după caz un risc mai mare pentru un rezultat proporţional.
Incerc să privesc în detaliu şi fiecare situaţie o privesc ca pe un puzzle , înlocuind mereu în minte bucăţile lipsă cu mulţimea posibilităţilor descoperite la început.
Timpul liber se pierde în lucru util şi plăcut, reuşind uneori să fiu relaxat şi mulţumit chiar în timpul unei activităţi solicitante.
Ca şi componentă a unei celule de bază a societăţii, urmez tradiţia şi modul de desfăşurare a unei vieţi normale şi nu mă împotrivesc "formalităţilor" create de generaţiile anterioare. Cred că dragostea, înţelegerea şi cooperarea sunt instrumente necesare şi mai mult decât folositoare într-o relaţie. Chiar dacă nu sunt un creştin conştiincios, îmi place ideea de ritual sfânt.
Orice om este o piesă de artă aşa cum vasele de lut sunt făcute din pământ, aşa şi omul este privit ca fiind născut din pământ şi apoi după moarte se transformă poate într.o masă a tăcerii, o cărămidă sau o piatră de mormânt.
Tot ce sper este să devin temelia unei case mari istorice."


"Scriitorul

Toti eu scriu
Si scriu cu patos
Pentru-n critic ce iteste
Scrieri lungi si o poveste.

Cititor, vadit cu zambet,
Te asculta, ba te tine
Intr-un sir timid, de tine
Ce-au ramas un punct deschis
Umbre, soapte, incadrate
De idei, uitate-n noapte.

Priveste-n fata, iar cu tine,
Intr-un cadru ce nu tine
Nici de nopti si nici de zile,

Esti in fata altora, cu tine!"

Votul cetăţenesc

Ca să fiu un cetăţean corect, am mers la vot, făcându-mi timp printre picăturile împachetărilor şi mutărilor. Revăzând staff-ul prezent la scrutinul anterior, mi-au revenit în memorie toate non-sensurile vieţii politice, mai ales a celei din Basarabia. Mama era teribil de enervată şi iritată de toată gaşca de pensionari care mergeau la vot cu funda roşie în piept ca semn de apartenenţă... comunistă. Mă întreb: Care comunism???
Evident rezultatele voturilor ... au fost predictibile.

O combinaţie grozavă - orchestră clasică şi rock

Duminică, după nebunia de sâmbătă la Ikea şi cumpărătrile adiţionale, binemeritat, am ajuns la concertul la care ne invitase artistul Boeru. Nu am ştiut că este un spectacol care celebra cei 700.000 euro strânşi de la populaţie pentru inaugurarea unui spital pentru bolile cardio-vasculare ale copiilor... şi a trebuit să înghiţim în sec până la momentul apariţiei Bucharest Wind Orchestr-ei, suportând cu stoicism diversitatea pseudo-culturală dată de vedetele moderne ale pieţei care etalau ceea ce aveau mai de preţ şi publicul putea rezona (nu cmentez, că ştiţi mai bine, dar adaug şi nuanţa de manele la care publicul a aplaudat "solemn").
Aşteptarea a meritat pentru că Orchestra a avut ureche muzicală. Dirijorul Florin Ciofică m-a mirat enorm, pe lângă faptul că l-am cunoscut ca preşedinte al asociaţiei Teocta, era nou pentru mine să descoper calităţile excelente de dirijor şi un fiu talentat care a prestat cavaleresc.
Iar punctul culminant al serii, anunţat fără excepţie, deja redundant de fiecare dată, pentru a menţine constant numărul spectatorilor, şi aşa destul de iritaţi de sonorizarea acută a evenimentului, a fost debutul unui nou concept - rock cu gust clasic - Bere gratis şi Bucharest Wind Orchestra - fascinant şi bun de ascultat, dar nu aici...

Kate & Leopold

Dincolo de frumoasa comedie romantică cu iz de căpşuni cu frişcă, re-vizionarea a fost pentru mine un moment de meditaţie asupra sufletelor pereche, asupra timpului şi călătoria inter-spaţială şi atemporală, o meditatie asupra dinamicii lumii vechi şi a lumii noi. Am observat cavalerismul şi raportul adecvat, şi de ceva secole alterat, dintre bărbaţi şi femei şi m-am întristat pentru această pierdere din lumea modernă în care femeia a pierdut din feminitate adaptându-se ritmului de gentleman şi businessman. Bineînţeles că sensul se poate citi în toate şi alături de pierdere, au fost şi câştiguri... mai mult sau mai puţin aparente.
O demonstraţie perfectă a ce înseamnă să fii om de onoare clasică într-o lume modernă!

Workshop "Cine sunt", şedinţa 3, tema Adam şi Eva

Topiţi de căldura încăperii, bulversaţi de întârzierile nevrute a unor participanţi, cu un trainer (adică eu) preocupat şi de alte sarcini şi cu focusul clătinându-se, workshopul totuşi a avut loc şi fascinanta temă care aduce face to face arhetipurile masculin şi feminin crează spaţiul unui conflict şi suite de nemulţumiri dintre eternul Adam şi eterna Eva, în final acordul făcând noua dimensiune a raportului. Participanţii, împărţiţi în 2 grupuri aveau sarcina de a expune fair toate nemulţumirile legate de celălalt, în contextul în care relaţia de cuplu s-a cam uzat. Adam este nemulţumit de calitatea estetică exagerată a Evei care îi ştirbeşte din autoritate, din dominaţie şi din posesie. O Eva liberă, independentă şi "expusă" nu convine lui Adam nicicum. Dar avem şi Adami toleranţi şi care respectă principiul non-coliviei. Între un Adam tradiţionalist şi unul non-conformist, open-mind şi matur emoţional, totuşi Adam rămâne un purtător al onoarei, al protecţiei şi al iubirii.
La celălalt pol Eva are şi ea frustrările ei, în special legate de calităţile gospodăreşti ale lui Adam, de banii lui Adam şi de statutul de cap al familiei.
Apoi jocul a creat spaţiul negocierii care s-a finalizat cu un set de noi reguli pentru o relaţie armonioasă dintre Adam şi Eva.
Iată regulile lui Adam:
1. Să fie o distincţie între viaţa de familie şi viaţa profesională
2. Atribuţii clare în activităţile casnice
3. Weekend în familie
4. Să existe discuţii o dată pe săptămână în legătură cu ce s-a mai întâmplat
5. Să nu aibă păreri preconcepute din partea altora, fără a discuta pe marginea lor
6. Să accepte libertatea fiecăruia de a se exprima, de a ieşi cu prietenii, etc (responsabilitate şi comportament corect)

Regulile Evei:
1. Comportament corect, responsabil
2. Să recunoască când greşeşte
3. Frustrările să fie comunicate deschis
4. Să fie atent la nevoile mele
5. Fidelitate
6. Să fie familist, interesul familiei să primeze
7. Să păstreze un scut faţă de societate
8. Fără soacre
9. Punctualitate
10. Distincţie între viaţa profesională şi cea socială

Nu ştiu dacă împăcarea este pe termen lung sau scurt, dar scopul exerciţiului a fost să stimuleze exprimarea şi momentele de renegociere pentru a renaşte pasiunea şi a dobândi echilibrul în sensurile lui creative.

PS1: Răspund remarcii că a merge la psiholog uneori este inutil şi schimbările sunt irelevante, precizez că psihologul nu este un Dumnezeu făcător de minuni, ci un om cu calităţi excelente de conştientizare şi de conexiune cu prezentul care crează spaţiul pentru beneficiar/client de a găsi propriile soluţii, ghidând acest proces.

PS2: Eu, trainerul, cer scuze întregului grup pentru disproporţia cu care unii participanţi au comunicat mai mult sau mai puţin.

O căsnicie pe muchie de cuţit

Şedinţa de consiliere de astăzi a deschis povestea dureroasă a unei femei, mama a unei fetiţe superbe de 10 ani şi fostă soţie a unui bărbat imatur. Durerea constă în a suporta, tolera, ierta 7 ani de infidelitate, minciună, jocuri psihologice piperate cu teroare şi manipulare, incompetenţă masculină, dezordine în adevăr, dialoguri ratate, insecuritate, non-sens. A avea un soţ care te ţine în permanenţă în tensiune, care funcţionează după mecanismul "te mint pe tine, dar de fapt mă mint pe mine", nonşalanţa cu care îşi mimează căsnicia şi deresponsabilizarea vizibilă şi de la 100 km, te transformă într-o soţie cicălitoare, care se bucură din ce în ce mai puţin de viaţă, care ingurgitează fără a evalua tone de sentimente de vinovăţie, încet încet internalizează în ea rolul de detectiv şi detector al minciunii devenind aproape fără a putea alege cu adevărat actor în strategiile reşite ale propriului soţ. Dar oare poate cineva spune cine a iniţiat această formă de comunicare, la al cărui final mai bine să nu mă gândesc. A căuta responsabilul sau vinovatul (Cine a început primul?) este mai dificil decât a dezlega enigmele Egiptului. Este clar, comunicarea seamănă mai mult cu o spirală fără început şi fără sfârşit, decât cu un segment cu două capete şi a vedea o relaţie ca o schemă cauză-efect este limitativ. Totul este interconectat şi în situaţia dată, clienta a înţeles că a fost nevoie de această experienţă şi a resemnificat scenariul de viaţă. Orice poate avea un nou începit. Orice şansă poate avea o şansă. A avea sentimentul că ai făcut tot ce ai putut ca să îţi salvezi familia, este mare lucru. Şi dacă "eşuezi", rămâi măcar împăcat.

Secretul echilibrului - o sâmbătă perfectă

Secretul "unei vieţi fericite" este, bineînţeles, principiul alternării şi ciclicitatea. Fenomenul saturaţiei lasă loc alternativelor şi alegerilor contrastante sau completemtare. Astfel, sambătă, a devenit un mix de activităţi. Trezită la 6.00, am bifat câteva din sarcinile afacerii mele, după care a urmat ora de curăţenie: cu o dublă provocare: de spălat geamuri şi de aplicat chitul decorativ pe gresie. Treaba cu gresia a fost new entry atât pentru mine, cât şi pentru soţul meu, de aceea distracţia a fost dublă. Culoarea chitului se asocia fericit cu ciocolata. încât mintea ne ducea la răsfăţuri dulci, mai ales că am reuşit cu brio să umplem lumea de "ciocolata" noastră. Apoi, răcoriţi de un duş, am plecat La Motoare pentru a beneficia de Bibilioteca Vie - un proiect care îşi propune să prezinte 25 de personaje reale din viaţa socială cu care ai ocazia să conversezi şi să spargi prejudecata despre oameni. Astfel, Alex şi eu ne-am apucat de răsfoit...oameni. Evident, sincronicităţile îşi arată faţa şi am întâlnit 3 oameni interesanţi. Un "corporatist şi ONG-ist" care se dovedise a fi o persoană creativă şi generoasă (site-ul lui Tudor este www.tudorcelrau.ro) şi care neapărat va veni la workshopurile de dezvoltare personală pe care le organizăm. Un "artist contemporan" - Claudiu Cobilanschi - care a developat istoria vieţii sale de artist şi proiectele prin care arta contemporană îşi reconturează sensurile - o artă experimentală în conexiune cu cotidianul (mai multe pe blogul persona al lui Claudiu: www.aerobix.blogspot.com). Iar cireaşa de pe frişca de pe tort este Vlad - "funcţionar public", dar nu orice funcţionar, ci unul special, de la ANPCDEFP - altfel spus - finanţări europene - exact ce tatonam pentru proiectul nostru (secret). Deci încântată de descoperirile mele, am încheiat seara cu un film.

Înger şi Demon

Din categoria misterelor dezbrăcate şi desecretizate, filmul pare sau este un pic forţat şi nu asta ar fi elementul deranjant, ci felul în care adevărul devine amestecat elegant cu neadevărul. Unificarea viziunii şi conexiunile surprinză între ştiinţă, artă, religie şi dezvăluirea sensurilor neştiute ale experimentelor ştiinţifice secrete: "particula lui Dumnezeu" din studii cuantice şi experimente de simulare a naşterii Universului de miliarde de euro, arta care cuprinde alături de natura estetică - coduri ascunse ignoranţilor, religia care manipulează masele pentru o coeziune de grup şi liniştea colectivă a profanilor, mulţimile cu gurile căscate şi echilibrul societăţilor agresive. Eterna luptă dintre religie şi ştiinţă, o extrapolare la nivel global a funcţiilor celor 2 emisfere, respectiv viziunii asupra lucrurilor, problema credinţei şi a stăpânirii informaţiilor, întrebările legate de ştiinţa care ascunde de secole produsele cercetărilor sale sau care le foloseşte în alte scopuri decât umaniste... întrebări care îmi dau un fior nordic şi un sentiment al micimii mele de a înţelege şi stăpâni propria mea viaţă în contextul conglomeraţiilor celorlalte vieţi.
Bineînţeles filmul este film, scenariul urmează cele 3 Acte hollywoodiene, situaţiile sunt răsturnate mai mult sau mai puţin previzibil, sobrietatea atmosferei de film la un moment dat mă făcea să râd...
Oricum, interesant...

Transformers 2

Văzând maşinăria logică şi strategică, un personaj se întreabă: "Dacă oamenii sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ei a cui asemănare sunt?". O întrebare care suscită interesul tuturor celor care trăiesc era tehnologiei. O reluare a Matrixului, dar din perspectiva extraterestră, ideea de o lume dominată de maşini, roboţi, tehnologie este alegorică. Cadrele sunt dominate de aglomeraţii de metal vorbitor şi dotat cu inteligenţă, în aşa fel încât filmul devine un moment al digitalului şi a design-ului virtual avansat, povestea fiind aceeaşi, de bază: supravieţuirea speciei, umanismul uitat, sistemele disfuncţionale.

Ice Age 3 / 3D

Filmul este o bijuterie. Între personajele animate şi oameni este subliniată o similaritate incredibilă, încă de la prima secvenţă, a alege între hrană şi expansiune a speciei, devine o provocare, un pericol, o dilemă. Sub pretextul unor personaje haioase şi drăgălaşe, animaţia spune adevărul despre specia umană, despre tiparele noastre comportamentale, despre lumea de la suprafaţă şi cea din interior, nedescoperită, despre cuplu, părinţi, explorare, curaj, riscuri, viaţă şi moarte, motivaţie, sens şi secrete.
Alături de oglinda vorbitoare, filmul animat este atât de potrivit pentru o după-amiază în care decolezi prăfuit în scaunul Multiplexului şi iei o gură de aer proaspăt şi de glume bine alese. Merită!

Miracolul - SOŢUL MEU

Soţul meu este cel mai sănătos om pe care îl cunosc. Nu doar sănătos în integritatea lui fizică, ci mai ales în profilul său psihologic. Îl pot considera un etalon al normalităţii şi sănătăţii. Iubesc la el capacitatea incredibilă de a se exprima liber, direct, simplu. Creativitatea lui ingenioasă. Lumina din sufletul lui. Realismul adaptativ. Visele cu arome romantice. Abilităţile excelente de comunicare. Sclipirile clare de genialitate. Libertatea asumată. Responsabilităţile conştientizate. Soluţii la toate provocările. Capacitatea incredibilă de expresie a dragostei. Compasiunea, onestitatea, luciditatea. Profesionalismul ireproşabil. Masculinitatea irezistibilă.
Este clar că nu pot să nu-l iubesc din tot sufletul pe acest om. Şi îl iubesc, alături de aceste calităţi, şi pentru opţiunea sufletului meu. Sufletul meu l-a ales. Ştie el de ce...

Landmark Forum

La invitaţia încântătoare în voce şi expresie a actriţei Manuela Golescu, Alex şi eu am ajuns undeva prin zona Liberty Center la seara de închidere a cursului de Comunicare. Alături de peripeţiile unui drum labirintic până la destinaţia fatală, ne-am prins numele notate cu grijă pe un autocolant pe piept. În sală - am surprins o oarecare amorţeală, faţă de alte întâlniri Landmark la care entuziasmul era ceva mai dinamic şi vizibil. Evident, am râs cu poftă de toate glumele extrem de haioase ale lui Alex, dar concomitent atentă la discursul trainerei Michaela surprinzând aceiaşi termeni, aceleaşi abilităţi de sensibilizare a felului plin de tipare prin care comunicăm defectuos, totul părea un deja-vu din care am evadat cât de repede am putut. Conceptele de bază ale Landmark Forumului sunt:
"Ascultarea deja dintotdeauna"
Rezultate prin salt calitativ
Fiinţa Fiinţei umane
Plângeri: feluri de a fi neproductive
A genera noi posibilităţi
A trăi viaţa într-un mod transformat
Puterea superstiţiilor
A rupe cercul Problemă-Soluţie
Frica - o piedică fundamentală
Geneza identităţii
Natura schimbării
Strategii de succes
Transformare - "tărâm de posibilitate"
Natura alegerii
Inventarea unui nou viitor
Să tratezi cu putere căderile
Transformarea ca un mod de viaţă

În 2005 am participat la Cursul de Bază Landmark Forum şi pot împărtăşi că ceea ce am generat în Fiinţa mea posibilitatea de a fi bucurie şi spontaneitate. Bună treabă!

Recunoaştere

Soţul meu este un om de o excepţională radiaţie a Fiinţei. Este frumos să învăţ în fiecare zi de la el. De la felul în care iubeşte, de la felul în care se organizează, de la cum se implică, în fel găseşte soluţiile, cum respiră aerul, când priveşte, se grăbeşte sau vrea să mai întârzie un moment important. Poate sună atât de simplu, dar alături de omul acesta sunt fericită. Mulţumesc lui Dumnezeu!

Tramvai şi "societate"

De ceva timp Bucureştiu a împrumutat clima Ecuatorului, cu vânturile lui Alizee şi cu ploile de după amiază. Evident, drumurile se blochează, se umple totul de apă, maşinile stropesc la 3 m, că aşa este frumos în educaţia românului, iar în tramvaie... mulţimea se exprimă. Şi exprimarea este cam sinistră. O patologie colectivă care mă sperie. Femei şi bărbaţi care îşi vorbesc urât, vomită toate frustrările în strada devenită lada de gunoi a societăţii. Într-o schizofrenie şi autism extinse de corzile incomodităţii ploii nemiloase, a tramvaiului aproape neprimitor, a nerealizărilor personale care dau acel gust de noroi amestecat cu asfalt. Şi după ce am ascultat fără a avea de ales dialogul zdruncinat a 5 persoane din lanţul slăbiciunilor călătorilor, cobor şi am un şoc aproape horror, parcă intrasem în altă lume când văd un omuleţ scund, slab, blod-vopsit plin de piercing pe faţă... uhh, ce sperietură zdravănă.

Cumnatele - piesă de teatru

Am descoperit recent o fundaţie cu activitate multiplă din opţiunile cărora am ales piesele de teatru create, jucate şi savurate cu energie debordantă. De ziua căsătoriei noastre, Alex şi eu, aproape unicii spectatori, alaturi de încă un cuplu, am urmărit cu sufletul la gură derularea specatocolului aproape spectaculos. Tematica: una bună de tot: FEMEIA ŞI CONDIŢIA EI ÎN SOCIETATE. Dar şi relaţiile dintre femei. Precum şi tipologiile de femei. Femeia gospodină. Femeia mamă. Femeia seducătoare. Femeia prostituată. Travestitul. Femeia prietenă. Femeia de carieră.
Regia a permis multă creativitate. Rolurile au fost interpretate cu pasiune, chiar si pentru doar 4 spectatori. Dar aceasta a permis un contact mai intim cu publicul. Adică, cu noi (la un moment dat una din actriţe se apropiase de Alex atât de mult, încât.... ). Mulţumim întregii trupe pentru angajament şi dedicaţie. Venim şi data viitoare, sper cu mai multă companie. (http://www.sigma-art-romania.ro/spectacol1.php)

Dincolo de existenţa terestră - ultimul curs cu Adrian Nuţă

Vieţi succesive – evenimente neincheiate – reluare prin Fiinţă. Dezvoltare – acces la noi posibilităţi. Vindecare – relaţii încheiate. Tipare nerezolvate. Întoarcere înapoi. De ce nu îmi amintesc? Anglia 2009 – părinte, mamă, copil. Acum 200 de ani – invers. Părinte copil – părinte tiranic - ...Uitarea este necesară pentru o nouă dezvoltare. Instinctiv îmi vine să fac anumite lucruri. Relaţii compensatoare. Tipare – întoarse pe dos care se repetă. Energii. Intuiţii. Tipare – eliberare. Experienţele sunt neîntâmplătoare – atrase de Fiinţă ca să echilibreze lucrurile. Limitele sunt necesare. Nu există noroc şi ghinion. Dacă eu fac bine – altă dată, altcineva îmi va face bine. Idem răul. Experienţa nu se pierde – este stocată, prelucrată de Fiinţă. Vieţile noastre în spaţiu şi timp snt îmbăgăţite între vieţi cu înţelegere. Perspectivă mai largă. Conştiinţa poate fi extrem de limitată. Sensurile se relevă după viaţa. Aşa se explică experienţele de decorporalizare. Familia – dacă un tipar a fost într-o altă viaţă – să se reîntâlnească pentru a rezolva ceea ce ei doi au început. Între vieţi – planificare – e ca şi cum – eu un bărbat – realizez ce am făcut, înţeleg ce am făcut şi vreau să repar – îmi aleg o situaţie în care să repar ceea ce am greşit. Naşterea în plan fizic – totul se şterge. Programarea este făcută în intervalul dintre vieţi. Tu ceri să te naşti. Nu ne naştem întâmplător în anumite familii. Avem ceva de vindecat, de înţeles. Nu foloseşte să condamni, să păstrezi ranchiuna. Vindecarea înseamnă acceptare.
Fiinţa este neutră, interesată de evoluţie. Aspecte ale identităţii lui - psihoterapeut. Libertatea creşte pe măsură ce evoluăm. Dar creşte şi responsabilitatea. Fiecare pentru viaţa lui. Copiii pot fi mai evoluaţi decât noi. Trebuie să le oferim şansa să se exprime. Superioritatea este aparentă. Familia sufletească. Uneori întâlneşti pe cineva şi ţi se pare familiar, te poţi deschide uşor. Familiile sufleteşti – au o misiune comună. Scopuri spirituale. Sinuciderea: nimeni niciodată nu scapă de consecinţa faptelor lui. Evoluţia are un ritm. Ritmul este determinat de limite. Personalitatea începe şi se termină. Fiinţa este eternă. Experienţele sunt arhivate în Fiinţă. Personalitatea este doar instrument. Efort de dezvoltare. Liberul arbitru – în funcţie de accesul pe care îl ai la Fiinţă. Dramaterapia – film – viaţa noatră e un film – să-mi dau voie să fiu orice – eu care joc un rol – de fapt nu sunt de ex calculator – sunt mult mai mult! Perspectivă relaxată asupra vieţii – dintr-o anumită perspectivă – nimic nu este serios.A judeca pe ceilalţi – nu jideca şi nu vei fi judecat. Nu esti niciodată capabil să emiţi o evaluare. Consilierii sunt fiinţe de lumină. Am ajuns la această situaţie – pentru că....sens, înţelegere. Nu există reţete. Afinitate pentru anumite tehnici. Întâlnirile pozitive crează pace. Merită să îţi pui zilnic problema conştientizării.

O cununie civilă la 8.30 de Ziua Americii

Nu ştiu dacă am visat sau nu, dar se pare că aceste fotografii sunt dovada că ... m-am căsătorit. Da, cu sufletul meu pereche! Cine nu a fost de acord, gata, fapta e împlinită şi orice comentariu este de prisos. Ce pot împărtăşi, este că a te căsători din dragoste e cu adevărat o alegere de bun augur. Vă mai povestesc si peste 10 ani ca să confirm momentul de astăzi, iar acum timpul meu aparţine familiei mele. Da, şi acum mă cheamă Liliana Munteanu.

Ultima zi înainte de un nou statut

Azi am ales să trăiesc momentul libertăţii plenare în care am amânat facturile şi sarcinile profesionale şi am făcut lucruri plăcute sufletului meu de copil ingenuu. Astfel am făcut ordine în toate lucrurile pentru ca atunci când mă voi întoarce mâine cu noul meu statut: soţie şi cu un nou nume: Liliana Munteanu - să simt că până şi casa mea este primitoare şi nouă. De asemenea am cusut coperţile jurnalului meu marital pe care îl voi scrie cu soţul meu şi îmi place foarte tare ceea ce am creat. De asemena am mai împărtăşit impresii despre povestea mea de dragoste, mmm, delicios. Universul mi-a dăruit şi ultima şedinţă pe anul acesta cu Adrian Nuţă - în care tema planului Fiinţei şi evoluţia noastră terestră - închide ciclul celor 18 întâlniri la finalul cărora suntem mai maturi, mai deschişi, mai liberi, mai frumoşi.
Şi în continuare sunt fericită, împlinită şi expresivă.

Eternitatea începe mâine

Dintotdeauna, de la primul meu moment de conştiinţă şi conştienţă, am ştiut că cel mai important domeniu din viaţa mea este FAMILIA. Şi mai mult decât familia parentală, este familia în care eu voi fi soţie. De-a lungul anilor, Dumnezeu m-a ţinut departe de acest dar, probabil pentru a creşte deliciul de după toată suferina anilor în care căutările mele erau soldate cu nepotriviri şi momente în care doream să o iau de la capăt, cu aceeaşi speranţă că jumătatea mea există şi neapărat mă va găsi. Ultimul timp renunţasem să mai caut, eram ferm convinsă că până la 30 de ani voi fi femeia care va face carieră şi va împărţi singurătatea cu serile de film, lectura cărţilor şi dragostea pentru ştiinţă şi artă. Dar aşa cum acest Univers este surprinzător, dragostea, aceea la care am visat mereu, m-a fulgerat din cap până în picioare şi a fost nevoie de timpul comprimat într-o fracţiune de secundă ca să ating acea certitudine că iată: sufletul meu pereche este chiar aici, acum, în faţa mea şi că este impregnat cu aceeaşi dorinţă de a împărţi viaţa lui alături de mine. Primind binecuvântările fiecărei persoane pe care o cunosc şi admiraţiile pentru povestea noastră de dragoste, vom începe frumoasa peripeţie a căsătoriei noastre chiar mâine. Am o mare încredere că această zi specială este începutul unei frumoase călătorii în viaţa mea în care tot ce voi avea nevoie va fi de găsit în lada cu zestrea dată de Univers, iar Universul nu poate fi decât generos cu cei care împart dragostea în expresia ei autentică, nealterată de viciile acestei lumi imperfecte.

Ziua mea, ziua noastră

De ziua mea am avut cadou 3 examene, cursul de la master, toate alaturi de apogeul unei frumoase cine la restaurant daruite cu multa căldură de extraordinarul viitorul meu soţ. Desigur petrecerea am avut-o duminică şi considerând că a desfăşura evenimentul în cuvinte este inutil, mai bine povestesc cu câteva poze, mulţumind totodată prietenilor mei care au fost alături de mine la evenimentele importante ale vieţii mele.

Sincronie şi amplificare

De vreo 17 zile iubesc intens. Intensitatea iubirii pe care o port viitorului meu soţ îmi binecuvântează zilele cu linişte şi pace, chiar dacă pasiunea energizează toate vibraţiile mele. Ador sincronizările. Faptele care nu au legătură cauzală între ele se întâmplă concomitent. Aşa a fost cu sms-ul de dimineaţă în care eu i-am scris "Te iubesc!" şi exact în acelaşi moment am primit de la el exact acelaşi "Te iubesc!". Întâmplare sau nu, deşi tind să nu o consider un accident, se vede că sufletele noastre au început să comunice la distanţă, aşa cum citeam despre particulele care rezonează la ani lumină depărtare. "Prinţul meu oriental", aşa cum l-a numit o colegă de la postuniversitarul meu, este jumătatea mea şi este aşa de fermecător să simt că el, pur şi simplu, există special pentru mine aşa cum eu exist special pentru el.

Ora de Ateneu

Hornopolis - o nouă formaţie compusă din instrumentişti la corn. Un concert ales cu interpretare din Mozart, Verdi etc adaptat la linia armonică a cornului. Felicitări noii formaţii şi lui Alexandru Boeru - care ne-a invitat şi a interpretat pentru noi.

Săptămâna zilelelor experienţiale

Aşa cum toată viaţa mea este o continuă evoluţie, depăşire de sine şi momente de cunoaştere, am ales cu mare drag să particip la aceste zile experienţiale organizate de fondatoarea şi echipa S.P.E.R (www.sper.ro). Programul meu de luni până vineri a fost:
1. Psihodiagnoza prin GDV sau măsurarea câmpului energoinformaţional
2. Art terapia - mijloc de întâlnire cu formele inconştientului
3. Workshop: artterapie
4. Workshop de dezvoltare personală cu Adrian Nuţă
5. Wich is your rhythm?
6. Dezvoltare personală prin dansterapie
7. Atelier de teatru: diferenţe şi asemănări dintre actori şi dramaterapeuţi
8. Dramaterapie: dansul elementelor esenţiale
9. Importanţa limbajului non-verbal
10. Sexualitate şi comunicare - implicaţii în viaţa de cuplu
11. Psihosomatica

Şi acum voi desfăşura în cuvinte cheie experienţa mea de la aceste evenimente.
Mi-a plăcut enorm să descoper aparatul rusesc de mare performanţă în măsurarea aurei, să conectez cu ultimile informaţii în domeniul psihocuanticii: Hermes – zeul încelepciunii, legile kibalionului. Corpus hermeticum. Fizică cuantică.Sălile vieţii şi ale morţii. Egipt. Tunelul.Lene Vestergard Han – prof univ la Harward – a congelat lumina. 2005. a constat că în jurul nostru sunt nişte formaţiuni David Bohn – ordine explicată ceea ce vedem, ordinea ascunsă – invizibil. Experiment. Cilindru de sticlă – glicerină – a trecurat o picătură de cerneală, învârtind mânerul – picătura a dispărut.... Particule exotice – apar şi dispar. Există niste formaţiuni prin care anumite lucruri vin din alte lumi – portaluri. Memoria noastră este ca o membrană îngheţată.“Cell intelligence”.Gunter Albert.. – a filmat pentru prima oară lumina în corp. Spaţiul şi timpul în corpul uman. Celula este inteligentă. Centrioni. Celula are 18 organite celulare. În fiecare celulă umană percepem spaţiul şi timpul. Particula nu are masă. Fotonul în sine este un vârtej. fizica cuantică, fizica informaţională – vârtejurigaura neagră, singularitatea, gaura neagră – prezent + viitor, fluxuri informaţionalavem multe mici găuri negre, ADN este o gaură neagră, transfer între realităţi, superpoziţia mentală – omul e capabil să vadă 2-3 realităţi concomitent – datorită găurlor negre din corp. Punctul 0 – conectează toate Universurile. Câmp spectral. Principiul holocalităţii. Legea polarizării – Hermetism. Gândul când acţionează lumina intră în corp – lumină infraroşie – fotoni diferiţi. Avalanşă de electroni şi fotoni – foto – starea, echilibrul psihoemoţional. Chakre deschise. Fractalitatea, orfinea, entropia, capacitate de schimb informaţional. Ne dăm seama de neconcordanţa fizic-emoţional. Proiectul Venus. www.arpt.ro – jurnale nr 7, articol. Montauk. Proiectologie – Valdo Vieira. Recuperarea sufletului. Şamanismul. Metoda Silva. Fiecare psiholog ar trebui să înceapă cu simţirea energiei. Cerc plin diametru de 2 cm – la baie, alb – direct în mijlocul cercului, centrul cercului – în oglindă – aura cercului, mut aura o mut la cel de-a treilea cerc, 2 palme deasupra capului – vedem toată aura. 5-10 min. Vederea periferică. Tom Ckalco. Institutul de optică din Paris, Aspect, a trimis 2 fotoni la o distanţă de 15 km unul de altul, a vrut să verifice non-localizare. Dacă 2 entităţi aflate la distanţă, comunică între ele. Spin. Toate lucrurile din Univers comunică între ele. Lumina este informaţională. Nu contează distanţa spaţială dintre 2 particule – ele comunică între ele. Savanţii nu au reuşit – linia – ovul fecundat – noi ca şi corpuri – evoluţia primei celule după fecundare are un punct mic organizatorul, linie - linia primordială. Ce rol? Se ştie că înima apare înaintea creierului – iar creierul apare după 2 săpt după inimă. Inima trăieşte independent, gândurile nu stau în cap, ci în afară. Are de mii de ori mai puternic câmpul magnetic. Inima are 4 sist autonome. E bine de studiat grupul oscilator Barbilian (Ion Barbu). Suntem o colecţie de oscilatori. Care sunt frecvenţele cele mai benefice nouă? 250 frecvenţe ale diferitelor părţi ale corpului. Matrice energoinformaţională care dă naştere organismului. Harold Burl. S-a uitat pe o pilitură de fier care are o anumită forţă. Materie. Experiment în camera cu ceaţă Wilson. Şoareci. Moarcea acestora – se ridică un fel de fantomă. 1907 – doctorul Baraduc – vârtejuri ieşeau din corp. A murit soţia – fotografii – energia se ridică din corp afară. Cazul Carinei Fisher – fotograf al spitalului – în momentul forţei – se ridică câmpul. Sunt multe alte dovezi că această energie este inteligentă şi ea implodează în momentul forţei – se strânge în ghem.Florin Gheorghiţă – fizician – documentar. Structură – profil psihologic al spiritului. Vederea cu ochiul liber până la folosirea aparatelor. Ne putem rescrie genomul. De fapt tot ce se petrece credem că sunt influenţe din mediul înconjurător. Lumina şi sunetul când intră în noi – ultrasunet – se transformă în laser – sonolumină care devin gânduri. Diferenţă dintre conştienţă şi conştiinţă. Program existenţial. Experiment. Nanci. A te uita la baza nasului ei – a schimbat faţa – în spatele ei au apărut 2 entităţi translucide – heperii. Institutul Moroe. Bazinul lui Lilly. Câştigarea lucidităţii. Medic(fizic)-psihiatru(psihologie biologică-medicamente)-preot(dogma)-psiholog(medicul spiritului-acţionează asupra a ceea ce nu se vede). CUVINTELE – de folosit cât mai multe vocale. Aeioui – şi când bem apă. Starea devine mult mai bună. Numele. Rezonanţa la A – 3 specialişti în lume – cymatică – studiul sunetului asupra materiei – Hans Jenny, Peter Mendel, geluri, pulberi le-a acţionat cu vocea umană – a constat – vocale – forme regulare, fractalice, la consoane nu, sunetul poate fi făcut vizibil. Intrarea în starea vibraţională. Glob de lumină. Mişc energia în corp. Obstacole – probleme de blocaj de energie. Materializare, dematerializare, levitaţie, pranaiama – 12 sec trag aerul pe nara stângă 24 sec ţin, 12 expir – corpul devine din ce în ce mai luminos. Fiecare chakră are leg cu un gedet, un meridian de acupunctură, cu anumite organe. Sist de meridiane este mult mai vechi decât sistemul intravenos. Când studiem câmpurile – electromagnetic, câmpul columbic, torsionic – răspunzător de câmpul infirmaţional. Ghenady Shipov. Ca oameni de ştiinţă trebuie să abordăm calitativ şi cantitativ. Holografia punctelor electrodermice - căile de intrare a impulsurilor informaţionale. chakre - câmp electronofotonic. Depresie imunitară, cortizol, sistem limbic - creierul emoţional. Korotkov - "Life after life". Teoria pulsaţiilor conştiente sonoluminiscente, celulele iau decizii în colectivităţi, lumina intră în corp. ADN - matrici - limbă universală. Centriolii - percep spaţiul şi timpul. Unda solitonică, colecţie de oscilatori - fiecare ştie cum se mişcă ceilalţi. Ne putem rescrie genele. Modelul câmpului energiei 0 - materia este un grad slab al vibraţiilor. Teoria vacuumului de Shipov. Materie, energie, informaţie. Cu-biţi - simultaneitate, superpoziţie (a fi în două locuri simultan). Energie-lumină. "Neutrino" se mişcă cu viteza luminii. Conştienţa este în fiecare celulă. Principiul psihoanatologic - nici o realitate nu este ultima. Când sunte trişti - ADN-ul se contractă. Documentar: Ziua în care am murit. Creierul nu este emiţător, ci receptor.

Dansterapie – Wich is your rhythm?
Experienţe individuale – a simţi ritmul din interior, de la muşchii feţei la tălpi.
De dansat în mijlocul cercului, grupul este oglindă. Relaxarea şi dinamizarea.

Dezvoltare personală – Adrian Nuţă
Buburuza. Vulturul. Cârtiţa. Viermişorul. Mărul. Pomul. Râma. Copilul. Tatăl. Mama. Televizorul. Lumânarea. Vântul

Artterapie – modelare cu plastilină
Plastilina. Modelare cu ochii închişi. Transmiterea şi remodelarea figurii celuilalt. Analiză

Artterapie – desen cu pensula – creator şi pictor – a desena ceva pe spatele celuilalt, pictorul reproduce. Analiză

Workshop „Dansul elementelor fundamentale”
Cele 4 elemente – dramaterapie – la baza originii universului

Atelier de teatru – asemănări şi diferenţe între actori şi dramaterapeuţi

Exerciţii de dicţie
Script de teatru din romanul de Nick Heardy – Turnul sinucigaşilor
Educarea tinerilor prin teatru – proiect

Concepte:
Augusto Boal – teatru al asupriţilor – foloseşte oameni cu diferite dezabilităţi – introducerea oamenilor normali – învăţarea comportamentului normal.
„Chiar dacă unii nu sunt conştienţi de asta, oamenii trăiesc într-un mod teatral” – noi suntem teatru – o scenă de teatru.
Spectacolele fundamentale: nunta, înmormântarea, ritualurile zilnice.
Grotovski – polonez – manual pt studenţii de la actorie. Laborator de teatru. Principii: ritmul de viaţă în soc moderne: grabă, disimulare, roluri, măşti, vinovăţie. Ne place să fim ştiinţifici – această atitudine este dictată de cursul civilizaţiei – uitaţi tot! Jucăm tot timpul un joc dublu – joc – instinct, scindaţi între corp şi suflet. Scop – a le aduce împreună, a le unifica.
Actor – spectator – relaţie – comunicare directă conşt şi inconştient
Entertaintment - a susţine
PRACTIC
5 gesturi arhetipale:
Te cunosc, te recunosc. Te primesc. Am stabilitate. E cineva acolo sus. Te imbrăţişez
Respiraţia
Exerciţiul paşilor
Oglinda
Marioneta şi atingerea
Exerciţii de dicţie
Aeiou. Capac cu cupă, cupă cu capac. Boze, roze, . Cra, cre, cri, cro, cru. mmmmmaa. 777777
Turnul sinucigaşilor
JJ. Cess. Mama lui Jess (www.sigmaart.ro)

Michael Jackson

Mi-a fost trist să aflu de ziua mea că Michael Jackson a murit. Când eu m-am născut în 1982, el lansa albumul "Thriller", album care a avut vânzări record. Într-un fel, misiunea lui a fost încheiată, poate mai puţin cele 40 de concerte care trebuiau susţinute din 13 iulie. Muzica lui va rămâne cu mine. Eternitatea este printre noi.

Cum arată îndrăgostiţii în Parcul Carol

Cea mai fericită viitoare soţie

Teoria la care subsemnam în secret se referea la căsnicia perfectă care nu doar că este construită în acest stil, ci are toate ingredientele care să satisfacă armonia şi dezvoltarea iubirii. Aşa se face că experienţa mea de observator al cuplurilor îmi susţinea argumentat şi continuu contrariul, ceea ce mă făcea să îmi ţin teoria secretă în buzunarul viselor. Dar undeva, într-un colţ ascuns al minţii mele, figura certitudinea că acest vis poate şi trebuie să devină realitate pentru mine.
Şi a devenit.
El mă inspiră, îmi încălzeşte sufletul, îmi luminează zâmbetul, îmi resetează direcţionarea energiei, îmi dă sens. Nu mi-am putut imagina că pot primi atât de mult, că mă pot simţi atât de diferit, că cel pe care numai mintea mea îl putea concepe a devenit mai mult decât rodul imaginaţiei mele. Ştiu, seamănă a euforie, a zbor de fluturi, da, este, dar este şi mai mult decât atât. Pentru că alături de explozia emoţiilor se află angajamentul, eficienţa, viziunea realistă, conştienţa imperfecţiunii acestei lumi. Cred în co-creaţie şi ştiu că am alături acum un creator, un generator de sclipiri geniale. Cât de mult îl iubesc!

De la a bănui la certitudine

Titlul se referă la miracolele în care credeam, iar astăzi am certitudinea şi siguranţa că pur şi simplu mi se întâmplă. Tot ce a însemnat viaţa mea până acum capătă o nouă dimensiune, hrănită de acea energie pe care o ţineam în cutia bine încuiată. Pierdusem până şi eu cheia. Dar cheia exista, undeva, şi a fost găsită. Când EL a deschis cutia prăfuită de vreme şi aşteptare, perlele, diamantele, lumina au umplut spaţiul sufletelor noastre. Îl privesc şi îl simt în fiecare atom din care sunt construită, vibraţia aceasta este de o putere pe care dacă trăieşti o viaţă şi nu ai ocazia să o simţă măcar o dată, măcar accidental, nu a meritat să exişti şi nu ai înţeles nimic. Iar eu - simt această vibraţie care s-a născut dintr-o clipă şi va umple eternitatea. Da, miracolul este EL, este iubirea noastră, este ceea ce am ales să facem din NOI. Nu au fost necesare decât câteva ore pentru această alegere. pentru că atunci când îţi întâlneşti sufletul pereche, nu ai nevoie să testezi nimic, doar ştii, că este el, că s-a născut pentru tine, că tu ai venit aici pentru el, că felul în care simţi iubirea pentru el vine mai puţin din ceea ce este el şi mai mult din simplul fapt că IUBEŞTI. Iubeşti dăruind, împărţind sensul cu cel care îţi este predestinat şi bucurându-te de frumuseţea cu care urmează să îţi construieşti viaţa. Asta înseamnă momentele de fericire, cât şi momentele de responsabilitate.
Da, este vorba de viitorul meu soţ.

Dans şi curcubeu

O zi nebună, cu un pic de respiro în taxi, cu infernul arid din tramvai, cu hainele care se topeau pe mine fatal expuse razelor ultraviolete, infraroşii şi betonului urban, câteva sincronicităţi şi coincidenţe au adus zâmbetul pe faţa mea agresată de canicula prematură. Nu mai ajută nici îngheţata, nici apa, nici umbrele. Poate doar un popas la Polul Sud.
Dar! Ziua nu se termină aici. Norii cu ploia lor conturează un curcubeu. Când am ieşit de la Cinemateca de la Euforie, peisajul, chiar dacă era decorat cu betoanele colţate de blocuri, jocul luminii soarelui demascau un bloc argintiu care au conferit o nuanţă interesantă frumosului meu curcubeu. Da, era curcubeul meu, venise ca o confirmare a ultimei mele descoperiri. L-am observat aproape involuntar.
Apoi am ajuns la cină, o cină plină de relaxare la "Carul cu bere", al cărui parfum intens de mâncare ce mă cam deranja, a fost compensat de prezenţa a 2 cupluri de dansatori absolut fabuloşi. Şi pentru că îi admiram cu mintea dansând o dată cu ei, cei patru salvamari ai monotoniei, au pornit în odiseea resuscitării mesenilor oferind şansa unui dans şi pt ei: tango, salsa, vals etc... unul din frumoşii dansatori m-a invitat şi pe mine! Uhhhhhhh! Exact ce îmi doream. Un copil frumos la 18 ani, dansa perfect, corpul lui comunica impecabil ritmul, mesajul, energia. Mi-a plăcut la nebunie.

Mireasa fără zestre

Deşi cu titlul de dramă (1984, URSS), acest film m-a amuzat teribil. Am rîs cu multă poftă şi am regăsit povestea de N. Ostrovski o serie de elemente actuale, aproape arhetipale. O tânără femeie la vârsta de măritat, frumoasă, dar fără zestre, devine un "obiect de vânat" în mâinile unor hărţuitori masculi - reprezentanţi ai unor specii animate de putere, dominaţie, posesie şi jonglerii - un boer boem şi cu personalitate multiplă, un banker obez şi gurmand, un poştaş meschin, un arivist abil - şi toţi o vânează, o doresc, dar nu îşi asumă angajamente. Astăzi în societatea noastră lucrurile nu s-au schimbat. Cel puţin atunci se vehicula cuvântul "onoare", acum... mai degrabă se vehiculează: intri pe chat, dă-mi web, dezbracă-te, etc.
Filmul este în afara filmului. Replicile realiste te scot din poveste pentru o conectare fair la realitate. Dur, crunt, cu aerul depresiei rusificate.

Final de cursuri doctorale

Şcoala doctorală durează 3 ani. Primul an este conţinut de cursuri de materii fundamentale: Secţia film: Structuri narative, Film de autor, New media, Estetica filmului, Stilistica filmului, Istoria filmului. Astăzi a fost ultima zi de cursuri. Dna Nichituş era haioasă cu ochelarii de soare la curs (ma rog, ochii ;) ), Cornel Mihalache era expansiv ca niciodată, Cristian avea şi el o stare euforică legată de faptul că ultimul timp nu a mai descoperit nimic nou, Mircea Florian era ceva mai serios şi preocupat de Greenaway - pe care urmează să îl întâlnească, Dana se alesese cu câteva cărţi - de Doru Niţescu, un mic tratat despre Fellini şi o carte superbă despre o actriţă româncă. Adică actriţa este superbă. La New media, plecând de la noţiunea de tensegritate despre care am primit o serie de referinţe de la dl profesor, am ajuns la doi părinţi ai graficii pe computer - deci un nou target de knowledge - Maser şi Abraham Moles şi un matematician român important Mihai Nadin. Stilistica filmului a fost animată şi de prezenţa lui Andrei Gorzo - a ieşit o discuţie multilaterală pe tema cinematografului american al deceniilor 6-7, despre TV - talk show - 2 formate - montaj intelectualist versus montaj naturalist. Am avut o scurtă întrevedere cu decanul, am citit toate afişele şi mi-am propus să ajung la 2 lansări de carte, precum şi la întrunirile noii echipe de cercetare a Realităţilor Virtuale - Teatronik.
Mai am o marjă extrem de strâmtă pentru a-mi pregăti examenele. Nu ştiu care urmează a fi suma orelor dormite.

O picătură ... de nectar

Nu a fost nimic, niciodata ruginit, ci doar depozitat cu atenţie pe unul din rafturile creierului. Unul din noi a deschis sertarul si tăcerea a prins voce. Ce urmează sa faci? Deja ai scos sculele din sertar şi ai început să meştereşti. Cuvinte puse într-o ordine fireasca şi onestă, iar mai mult decât atât, încărcate cu bătăile inimii tale. Meştereşti şi darurile tale bucură destinatarii. Apoi o să vrei să pleci, in ploaie, la umbră sau la somn. Nu ştiu dacă te vei mai întoarce. Dar destinatarii darurilor tale vor păstra aroma cuvintelor şi vor umple sertarele cu tăcerea cuvintelor tale, atunci cânt tu dormi...

Mai multe despre "Bucky"

De Buckminster Fuller citisem o prefaţă de 50 de pagini la cartea lui Gene Youngblood "Expanded Cinema". Apoi despre el şi tensegritate a vorbit Adrian Nuţă la ultima sedinţă de terapie, pentru a-mi calma curiozităţile, l-am rugat pe profesorul de New media, Dr. Conf. Univ. Marius Nedelcu să îmi firnizeze nişte surse, ştiind că este pasionat de arhitectura. Uhhh, şi iată ce am aflat. (la fix, ca de obicei, Universul îmi răspunde promt)
"Desi Walter Bauersfeld a proiectat si construit pentru prima data, în 1922, o structura geodezica, in Germania, la atelierele de optica Zeiss din Jena, inventarea acesteia este atribuita americanului Richard Buckminster Fuller, inginer, matematician, poet, cosmolog, filozof, considerat geniul arhitecturii secolului XX. La sfarsitul anilor 40’, a dezvoltat ceea ce el numea sistem geometric sinergico-energetic, cea mai cunoscuta dintre rezultatele eforturilor sale intelectuale fiind structura arhitecturala numita cupola geodezica, un prim exemplu de aplicatie practica fiind Pavilionul Statelor Unite, construit in Montreal, la Expo 67.
O incursiune foarte scurta în vasta opera a acestuia este, poate, utila pentru a plasa subiectul într-un context care sa îl faca mai bine înteles.
În eseul “Guinea Pig”, scris cu câteva zile înainte de a se stinge din viata pe care o priveste retrospectiv ca pe un experiment, Buckminster Fuller –“Bucky”- relateaza ca timp de peste cincizeci de ani, renuntând la prejudecati si practici traditionale, a încercat sa priveasca lucrurile într-un mod natural pentru a descoperi principii care guverneaza Universul, aplicabile problemelor cu care se confrunta omenirea, în folosul efectiv al acesteia si nu în cel al marilor state, religii sau întreprinderi private, oricât de bogate sau puternice ar fi.
“SINERGETICA – Explorari în geometria gândirii”, lucrare editata de Fuller în 1979, este una din cele mai clare si cuprinzatoare tentative de a explica, prin geometrie, Universul si fenomene ce îl guverneaza, legând limbajul stiintific de unul comun. Sinergia este definita ca însusirea unui sistem integral, care nu poate fi intuita cunoscând însusirile elementelor constitutive luate separat. Ruperea unui subiect în parti, pentru a fi studiate separat, nu duce la întelegerea cuprinzatoare a totului – “natura are un singur departament si un singur limbaj”. Asa cum au descoperit chimistii, o demonstratie de sinergie este modul în care se comporta atomii sau moleculele când sunt separate dintr-un compus, ceea ce nu explica comportamentele asociate, parând a fi vorba despre “energii pierdute”.
Aritmetic, un triunghi + un triunghi = doua triunghiuri. Într-o asociere spatiala pot determina ceva fundamental: un tetraedru – poliedru cu patru fete - un sistem, o împartire a Universului în interior si exterior. Acum, sinergic, un triunghi + un triunghi = patru triunghiuri. Dupa Fuller, tetraedrul este baza tuturor structurilor spatiale existente, sistemul elementar (minimal) prin a carui geometrie se poate explica totul, de la atom la galaxie.
Cuvântul tensegritate (tensegrity) este obtinut prin comprimarea expresiei integritate tensionala si descrie modelul care rezulta atunci când tractiunea si compresia, atractia si respingerea, se afla într-o relatie reciproc avantajoasa. Perceptia, aproape generala, este ca cele doua forte se afla în opozitie, dar ele sunt complementare, gasindu-se întotdeauna împreuna. Un exemplu este balonul de cauciuc: moleculele de aer împing discontinuu (divergent) membrana întinsa continuu (convergent), fortele aflate în echilibru mentinând balonul umflat, facându-l foarte rezistent (se stie ca este destul de greu de spart). Toate structurile geodezice sunt caracterizate de tensegritate chiar daca acest lucru este sau nu perceptibil."
sursa: http://www.minodesic.ro/

Evoluţia conştiinţei prin cultură

Pentru mine CULTURA este un spaţiu în care civilizaţia are posibilitatea să se exprime şi să seteze noua sa realitate. Încă din adolescenţă am deschis calea poeziei trecând de la a fi o contemplatoare a poeziei lirice la creatoarea propriilor versuri, care, pe lângă satisfacţia imensă de a mă exprima, au fost recompensate cu selecţii de publicare a lor şi respectiv premii. De asemenea copilăria a fost marcată de zile întregi de savoarea de a picta, de la a imita realitatea observabilă, la a crea propria realitate abstractă, simbolică, metaforică. Nu m-a lăsat neatinsă nici istoria şi am păşit în lumea investigaţiilor documentale şi de natură arhivică. Apoi am avut şansa unei burse în România (eu fiind născută în Republica Moldova) şi opţiunea mea de data aceasta se direcţionase către psihologie – un tărâm investigaţiei sufletului uman pe care îl căutam pe atunci cu pasiune, lupa mea fiind clar direcţionată către relevarea şi revelarea oamenilor. Fără a uita pasiunea către artă, valurile vieţii mi-au reamintit-o la masterul în Programe Audiovizuale la UNATC, continuată acum cu doctoratul în Cinema, pentru mine o şansă de a unifica cinematografia cu psihologia într-o cercetare interdisciplinară.
Aceste date de natură biografică devin cartea de vizită care exprimă opţiunile mele de viaţă, pentru că arta a devenit parte importantă din stilul în care îmi petrec o mare parte din fiecare zi. Cinematograful, expoziţiile de muzeu, vernisajele, workshopurile culturale, târgurile, teatrele, biblioteca (BCU), lansările de carte, Institutul Cultural Român, Ateneul, Opera Română, restaurantele/ceainăriile cu librării şi spaţii de lectură incluse, blogurile şi site-urile cu profil cultural – au devenit forme indispensabile supravieţuirii mele. Nu am cablu TV şi nu sunt pasionată de presă. Nu simt nevoia. În schimb visez să cânt la pian şi să am un atelier de pictură.
Acest stil de viaţă intens culturalizat mă fac să redescoper şi să reevaluez Bucureştiul extrem de ofertant în opţiuni de natură intelectual-culturală. Înainte de a oferi soluţii legate de sistemul actual de „domesticire” a popualţiei şi „îmblânzire” socio-culturală, m-am întrebat ce pot face eu (personal) în acest sens. Soluţia a fost blogul ca formulă de împărtăşire a experienţei după fiecare eveniment frecventat. Am observat că amicii şi prietenii mei care îl urmăresc, au devenit pas cu pas incitaţi de entuzismul cu care scriu despre momentele mele de cultură. De aceea mă gândesc că adevăratul impact care poate suscita la acţiune este să auzi un om pasionat de artă şi cultură. Pentru că de altfel, dacă deschizi orice 7 seri, Time Out sau alte surse de profil, este foarte uşor să localizezi câteva evenimente tentante care pot fi o alternativă excelentă Clubului, barurilor sau teraselor. Oamenii trebuie ajutaţi să testeze şi apoi să decidă dacă expresia culturii le vorbeşte pe limba lor.
(eseu redactat pentru aplicaţia la Şcoala de Vară Romania Secolului XXI, www.scoaladevara.com)

Sufletul meu pereche

Dacă ar exista un suflet pereche. Sufletul meu pereche... Cum l-aş putea descrie? Probabil ar avea privirea ca acordurile unui pian şi privindu-i ochii, aş auzi melodia aceea pe care numai el o poate cânta. Şi dacă i-aş atinge părul, aş ezita de teamă să nu-i strivesc aura. Iar dacă respiraţia lui ar inspira aerul pe care îl inspir şi eu, probabil în jur s-ar face lumină. Şi când ar păşi, ferm şi prins de zborul paşilor, tăcerea s-ar înfiora molcom de undele care ar anunţa momentul creaţiei. Da, sufletul meu pereche este un creator, un cunoscător al naturii umane, al universului, al legilor scrise şi nescrise ale fizicii, al tăcerilor poeţilor, al zâmbetelor vesele de copii, al cuvintelor de dragoste nespuse, dar atotprezente.

Iar în jur, domnesc bărbaţii dornici de lenea serilor răcoroase de vară, însetaţi de decolteuri, flămânzi de gadget-uri falusoidale... şi printre ei e sufletul meu pereche...?

Noutăţi de la cursul cu Adrian Nuţă

Experienţe de moarte clinică
Michael Talbot „Universul holografic”

Revederea vieţii. Flashback. Sub forma unui Film - instantaneu, panoramic, emoţii retrăite personale şi ale altora, gânduri – atotprezenţa, autojudecata.
Fiinţe de lumină – ghizi şi sfătuitori. Compasiunea. Întrebarea pe care o pun fiinţele de dincolo: „Ai făcut asta din iubire?”
Accentuează 2 lucruri – importanţa iubirii, cunoaşterea/învăţătura.
Efect de transformare pentru cei care revin în lumea actuală – o schimbare profundă dată de călătoria în lumea cealaltă.

Time control

Michelangelo Cafe. Curs Time management. Notiţe.
Activităţi optim incluse. Ce aleg să fac acum? Opţiuni. Ceea ce fac acum este cel mai important lucru de făcut ACUM. Rezultă PERFORMANŢA MAXIMĂ. Ce te împiedică să fii maxim eficient? Răspuns: selectarea priorităţilor, overplaning, "urgenţele", resurse - timp, bani, echipament, oameni. Rezultate. Arta shortcut-urilor. Sarcinile pot fi: autogenerate, delegate, "sociale", oportunităţi/accidente. Avem în viaţă sarcini DE FĂCUT, PROBABILE, POSIBIL NU LE VOM FACE NICIODATĂ. Felul în care organizăm cele 24 de ore va genera reyultatele. Non-acţiunea poate fi şi ea un rezultat. Tips: nu amâna ceea ce poţi face şi durează sub 5 minute.

Ian Lungold şi Evoluţia conştiinţei

Alături de o mulţime de speculaţii pe baza calendarului mayaş, 2012, sfârşitul lumii şi alte nebunii mai mult sau mai puţin ştiinţifice, Ian, care moare in 2005 de cancer
("I was standing with the waves splashing up to my thighs in bright sun light looking out at the sparkling blue water and with white clouds racing each other to the distant horizon, and I realized there was only one reason that I was having this experience.
Because I created this experience. The fact that I was standing there with cancer could only be because I had created this situation as well. Now why would I do that? The only rational answer (and then just barely rational) is because I believed for some reason that I had to do this to prove some point or another. Like I said just barely rational. But prove something to whom? Who else is there in my creation of experience? Who else is actually there in your dreams at night? No-body baby, except you. It came to me that the reason we do not own our creative ability fully is that we do not trust our selves with that ability. Lack of trust is a learned behavior.") - sursa: http://www.mayanmajix.com/ian_journal_01.html
mi-a deschis perspectiva explicativă pe care o bănuiam, dar nu am făcut nici o investigaţie pentru a o demonstra. Studiind calendarul Mayaş şi o mulţime de alte documente arheologice şi spirituale, Ian deschide o uşă către a vedea conştiinţa ca evolutivă - 9 trepte, dând o nouă perspectivă sensului vieţii. Noi suntem creatorii experienţei noastre, noi suntem Dumnezeu, conştiinţa mereu are o orientare, mintea există pentru a prevedea pericolul, integritatea (= a-ţi urma inima), ... va continua

Poiana duminicală

Mi-am umplut duminica în stilul meu. Vigilentă de la 5 dimineaţa. Debut la Filaret. Apoi celelalte. Lecturi de Einstein, vizionări de documentar despre Univers, găuri negre şi coexistenţa interesantă, pe alocuri paradoxală a galaxiilor, apoi despre secretele împerecherii la animale - hehe - ce distracţie - natura e plină de surpize şi diversitate; am lucrat la selecţii din textele lui Adrian Nuţă pentru proiectul de audiobooks la a căror elaborare particip; cina de la "Carul cu bere" a fost un moment de relaxare culinară binemeritată (opţiunile mele fac cu ochiul cartofilor ţărăneşti, ciupercilor la tigaie cu unt şi merelor coapte pe reţeta localului); Florin, Magda, Igor au fost prezenţe încântătoare în programul meu şi trimit gratificările corespunzătoare. Şi închei cu un alt documentar, de data aceasta despre Evoluţia conştiinţei.

Fetiţa şi vulpea

Da. Acest film a luminat o zi de duminică. O producţie franţuzească extraordinară. O poveste simplă a unei fetiţe (de o frumuseţe ingenuă) care îşi doreşte enorm îmblânzirea unei vulpi. În timp ce îşi testează răbdarea pentru a reuşi, dincolo de momentele care te duc cu mintea la Descovery sau National Geographic, fetiţa descoperă o lume nouă dată de stilul de viaţă a unei vulpi autentice. Prietenia dintre om şi natură este fermecătoare până apare sentimentul posesiei, dar lecţia devine o lecţie învăţată de la A la Z. Fetiţa descoperă iubirea. Iubirea pentru natură. Iubirea ca dar.
Demult nu am mai vazut un film atât de apropiat de lucrurile simple ale vieţii, dar profunde şi frumoase. Merită o clipă de răgaz. Iar contrastul cu civilizaţia actuală va face loc pentru concluziile personale ale fiecăruia.

State of Play

Hollywood Multiplex. Vineri. 23:15. Mă aşez confortabil în fotoliul roşu al sălii de cinema pentru a percepe complet propunerea studiourilor performante destinate lăcaşului "sfânt" al filmelor de succes. Hm... un truc ieftin cu formula jocului cu mintea spectatorului, cu un suspans previzibil şi pe alocuri, plictisitor. Presă, politică, crimă, justiţiarul Russel Crowe. Tema presei a fost muult, mult mai bine tratată în alte filme. Dar să spunem că acest film este o variantă actualizată (în care sunt incluşi sniper-ii, blog-urile, Noua Ordine Mondială etc). Se vede că filmul nu va sta prea mult pe retina mea, poate doar aici şi acum, pentru că scriu.

"Love is never say I am sorry"

Ai citit titlul? Nu, nu este doar dragoste pentru un barbat sau o femeie. Este mai mult decât atât. Este dragostea faţă de Fiinţă. Când a iubi devine mai presus decât a poseda, atitudinea se transformă de la a obţine, a primi, la a oferi, a dărui. Nu, nu este masochism. Pentru că sentimentul vine în primul rând de la a te respecta pe tine însuţi.
Expresia "Love is never say I am sorry" am surprins-o în "Love Story" - o replică cheie, laitmotiv. Şi am înţeles, privind de câteva ori filmul şi inspirându-mă din acea poveste de dragoste, că pentru mine a iubi înseamnă a fi în stare să nu îmi pară rău, a ajunge acolo unde nu există "îmi pare rău" pentru că înainte de a face ceva ce să regret, aleg să cântăresc bine lucrurile, pentru că a preveni este mai bine decât a trata. Pentru mine, iubirea este ca o orhidee japoneză, dincolo de capacitatea ei de a se regenera, este fragilă şi are nevoie de protecţie. Aşa cum s-a exprimat Adrian Nuţă "Este cu totul altceva să îţi rişti viaţa. Îţi rişti viaţa în fiecare zi, alegând să fii conştient, responsabil, deschis, atent la ceea ce se întâmplă în jurul tău, încrezător, curios, pozitiv, bun cu oamenii pe care nu îi cunoşti, onest atât cât este posibil. Acesta mi se pare un curaj mai mare decât a intra în cuşca unui tigru şi a-l sili să facă tumbe. Este curajul de a trăi în acord cu cea mai periculoasă idee, anume că viaţa nu este o întîmplare şi există un sens (evenimentele se petrec cu un scop care poate fi înţeles)." (pag 126-127 din "Fizica cuantică povestită de un psihoterapeut", ed SPER, 2008)

Colţul de Rai al copilăriei mele

Am rupt cu mare greu timp pentru a i-l dărui mamei. Suprapusă cu o întâlnire de afaceri, călătoria mea în Basarabia a fost un prilej de ...mmm, aflaţi voi mai departe. Este pentru prima oară, când, aflată în plin proces de trăire conştientă, am renunţat la gustul grabei de a mă întoarce la Bucureşti, în schimbul gustului căpşunilor cu rouă proaspăt culese din grădina mamei, ceai din flori de salcâm şi mentă proaspătă, castraveţi crocanţi cu elemente sănătoase date de un ciorniziom nepoluat, somnul dulce pe perna cu pene, sărutările calde cu aromă de lapte ale mamei, răcoarea paradisiacă a dimineţii, muzica orchestrată a greierilor din serile lor boeme, florile însufleţite ale mamei - are un talent incredibil de a da viaţă florilor şi are o colecţie impresionantă, este chiar prima oară când nu mi-am deschis laptopul pentru temele mele sau cărţile pentru a bifa cine ştie ce recenzie, ci am ales să o ascult pe mama, nu să o aud, ci să o ascult şi am descoperit cu atâta încântare izvorul de înţelepciune, mama a spus atâtea lucruri simple la care au am ajuns după o serie de experienţe, experimente şi lecturi, iar ea le ştia, pentru că este mai conectată la viaţă decât mine, eu fiind cea care complică mereu lucrurile, am atins frunze, am cochetat cu iepuraşii, am inspirat aerul oxigenat, etc etc - am simţit atât de intens liniştea, am savurat cu atâta încântare fericirea părinţilor mei, împărtăşindu-le aceasta şi am răspuns cu o tăcere profundă, dar răscolită când tata m-a întrebat "de ce nu revii, de ce nu te întorci aici?"... tăcerea mea fiind o expresie a unei fricii de a accepta că e atâta deşertăciune în goana mea după un nume într-un oraş al anonimatului...
Da, aici este Raiul, în sânul dragostei părinţilor mei, în casa copilăriei, în verdeaţa aproape neatinsă de toxinele maşinilor. Probabil această casă va rămâne un simbol al purităţii începuturilor, al începuturilor mele.